hanno wrote:parca iti placea plesu.folosesti un "ton" peiorativ la adresa lui sau mi se pare?
si eu cred ca revelatia poate da roade doar pe fondul educatiei, dar in acelasi timp, fara existenta revelatiei, cu educatia nu faci decat sa preiei cunostintele celor de dinaintea ta si eventual sa le transmiti mai departe. in cazul asta, care e evolutia? e adevarat ca s-au facut descoperiri si prin empirism pur, dar de cele mai multe ori a existat acea scanteie care i-a dus pe unii din punctul A in punctul B intr-un mod inexplicabil.chiar voiam sa continui discutia asta la momentul respectiv si sa aflu mai clar de ce ti se pare hilara recunoasterea rolului revelatiei.probabil pentru ca toate descoperirile presupun o munca de cercetare asidua si nu niste viziuni? sper ca n-a sustinut nimeni asa o prostie, dar munca aia e indreptata spre un scop a carui intuitie unii au avut-o iar altii n-au avut-o.nu e vorba numai de munca si inteligenta aici, ca altfel toti cercetatorii cu iq 160 ar face descoperiri care sa schimbe lumea
ti se pare ridicol doar sa crezi ca revelatia poate suplini educatia sau contesti total rolul revelatiei?
În niciun caz descoperirile nu presupun viziuni. Poate viziune.
Mi se pare evident că Sișu nu a folosit ”revelație” în sensul în care folosești tu termenul. Iar revelația pe care o prezinți tu survine doar după un luuuung proces de educație. Evident, când ești destul de educat într-un domeniu, fie că vorbim de mate-fizică, fie de literatură (unde inspirația e echivalentul revelației), scânteia nu apare din senin, în lipsa educației. De multe ori marile descoperiri științifice sunt caricaturizate prin povestioare care prezintă ”momentul de revelație”, ca Arhimede și Evrica!, Newton și mărul etc., dar nimeni nu se gândește la câte cunoștințe acumulate în urma unei educații solide au trebuit concasate în creiele geniilor ca să ajungă la momentul ăla de ”revelație”. De aia mi se pare stupidă afirmația lui Sișu. Revelația, în modul în care înțeleg eu termenul, este doar declicul final în urma unui lung proces de ordonare a raționamentelor. Nu e nimic miraculos și nu intervine nicio influență divină. E doar creierul uman făcând ceea ce știe să facă.
PS. Pleșu îmi place, dar cade adeseori în ridicol pe motiv de misticism filosofal jubilatoriu (ca atunci când a negat evoluția, de exemplu).