Re: Noul val de rapperi/trapperi [2019]
Posted: Tue Aug 27, 2019 5:52 pm
m-am gandit si eu la subiectu' asta, despre trap, si vin cu 2 explicatii personale de ce n-am ascultat trap niciodata si nu voi putea asculta. da acu' nu pretind nimic fiecare sa asculte ce vrea mi imi place gabi lunca.
deci asa, mie mi-a placut mereu muzica cantata, blues-ul mai ales, si chestia cu rapu' a fost ca dintr-o data interpretarea, permitea mult mai mult discurs, mult mai multe lirici, si era oarecum si disponibil pentru oricine (habar n-am sa cant dar cu ceva munca in studio si repetii as putea sa 8 masuri decente pe un beat, si multe la bautura). mi-a placut aspectu' asta in care lirica era pusa inainte, chiar daca in spate era un beat repetitiv cu niste sample-uri ciordite (putini in rap au recompus ceva, chit ca cu sample-uri, da sa compuna cat sa aiba instrumentalul o identitate proprie, dar nu c-ar fi o problema). da in fine, ce ma screm sa spun, e ca la rap m-am indragostit mai mult de partea liricala si dupa, de atitudine. nu neaparat ca astept vreun mesaj de la rap, conscious rap (care pentru cine are finete politica, 99% din timp e un cacat, repetand aceleas stereotipuri pseudo profunde), dar parca atitudinea aia de "eu mi-a scris textu' eu injur pe melodie eu sunt pro maidanezi eu-s pro mescalina" nu conteaza, da tipu se baga pe el in discutie. si place lucru asta, te simti in comuniune cu artistu' cand il simti liber la gura si n-are 5 ghostwriter si e doar un interpret. si din pacate, pentru mine, trapu' nu ma satisface muzical (nici rapu' nu prea ma satisface da ma satisfacea altceva, dupaia eu ascult g-funk ca poate e curent cel mai muzical care e. maximum nemuzicalitatii care il ador e mobb deep, ca e ambientu' asa de grimmy ca se compenseaza). si nu pot sa trec de la rap, care m-a sedus prin lirica, la trap care e derivatu' rapului unde lirica nu prea mai conteaza. pai atunci ce pula mea ramane ca doar lirica conta pentru mine la baza in rap? si atitudinea, eventual acolo or mai fi baieti adevarati, da nu stiu, de la o varsta nu-ti mai pasa cine e cel mai true pe strada si chestii iti place mai mult artistu' in intimitatea sa, si astia din trap sunt prea tineri si prea drogati sa fie introspectivi. si ca ultim aspect, eu-s un om repetitiv ce-mi place pot sa ascult de mi de ori, n-am nici nevoia aia sa gasesc artisti preferati in 2019, acu' nu stiu dar daca lu unu ii place perioda 94-2000 sa zicem, pai la cati artisti locali au rupt si asa mai departe, chiar daca nu e nimic nou, se poate in permanenta gasi ceva nou si redescoperi deci n-am simti nici nevoia sa-mi pun problema la ce sa face in 2019. si de la o varsta muzica devine activitate secundara nu mai e setea de descoperire o asculti in masina o bagi pe fundal, si de obicei ce e pe fundal e frumos cand e ceva cu care esti familiar, mi-se rupe acum sa stau sa descopar ce vrea sa zica mc pula mea mort peste 6 luni de 18 ani din chicago. am descoperit nipsey hussle ca a murit tipu' si m-a facut curios. cand mai moarte cineva o sa mai ascult
deci asa, mie mi-a placut mereu muzica cantata, blues-ul mai ales, si chestia cu rapu' a fost ca dintr-o data interpretarea, permitea mult mai mult discurs, mult mai multe lirici, si era oarecum si disponibil pentru oricine (habar n-am sa cant dar cu ceva munca in studio si repetii as putea sa 8 masuri decente pe un beat, si multe la bautura). mi-a placut aspectu' asta in care lirica era pusa inainte, chiar daca in spate era un beat repetitiv cu niste sample-uri ciordite (putini in rap au recompus ceva, chit ca cu sample-uri, da sa compuna cat sa aiba instrumentalul o identitate proprie, dar nu c-ar fi o problema). da in fine, ce ma screm sa spun, e ca la rap m-am indragostit mai mult de partea liricala si dupa, de atitudine. nu neaparat ca astept vreun mesaj de la rap, conscious rap (care pentru cine are finete politica, 99% din timp e un cacat, repetand aceleas stereotipuri pseudo profunde), dar parca atitudinea aia de "eu mi-a scris textu' eu injur pe melodie eu sunt pro maidanezi eu-s pro mescalina" nu conteaza, da tipu se baga pe el in discutie. si place lucru asta, te simti in comuniune cu artistu' cand il simti liber la gura si n-are 5 ghostwriter si e doar un interpret. si din pacate, pentru mine, trapu' nu ma satisface muzical (nici rapu' nu prea ma satisface da ma satisfacea altceva, dupaia eu ascult g-funk ca poate e curent cel mai muzical care e. maximum nemuzicalitatii care il ador e mobb deep, ca e ambientu' asa de grimmy ca se compenseaza). si nu pot sa trec de la rap, care m-a sedus prin lirica, la trap care e derivatu' rapului unde lirica nu prea mai conteaza. pai atunci ce pula mea ramane ca doar lirica conta pentru mine la baza in rap? si atitudinea, eventual acolo or mai fi baieti adevarati, da nu stiu, de la o varsta nu-ti mai pasa cine e cel mai true pe strada si chestii iti place mai mult artistu' in intimitatea sa, si astia din trap sunt prea tineri si prea drogati sa fie introspectivi. si ca ultim aspect, eu-s un om repetitiv ce-mi place pot sa ascult de mi de ori, n-am nici nevoia aia sa gasesc artisti preferati in 2019, acu' nu stiu dar daca lu unu ii place perioda 94-2000 sa zicem, pai la cati artisti locali au rupt si asa mai departe, chiar daca nu e nimic nou, se poate in permanenta gasi ceva nou si redescoperi deci n-am simti nici nevoia sa-mi pun problema la ce sa face in 2019. si de la o varsta muzica devine activitate secundara nu mai e setea de descoperire o asculti in masina o bagi pe fundal, si de obicei ce e pe fundal e frumos cand e ceva cu care esti familiar, mi-se rupe acum sa stau sa descopar ce vrea sa zica mc pula mea mort peste 6 luni de 18 ani din chicago. am descoperit nipsey hussle ca a murit tipu' si m-a facut curios. cand mai moarte cineva o sa mai ascult