BIO : Duke Ellington
Edward Kenedy Ellington (zis si Duke) (29 apr. 1899,Washington - 24 mai 1974,New York),pianist,compozitor,aranjor si dirijor american de culoare. La 7 ani lua lectii de pian. Studii muzicale in scoala elementara,iar apoi in particular cu prof. Henry Grant. In aceeasi epoca are ocazia sa audieze,la N.Y.,pianistii de stil ragtime. Este atras de disonantele armoniei moderne,pe care o experimenteaza cu pasiune. Frecventeaza Institutul "Pratt" de arte aplicate din Brooklyn si,la 18 ani,face pictura decorativa pe care insa o abandoneaza la 20 de ani in favoarea pianului. Debuteaza ca pianist profesionist de ragtime,la "Poodle Dog Cafe",unde compune si prima sa melodie :"Soda Fountain Rag" (1917). Impreuna cu grupul denumit "The Washingtonians",compus din: Arthur Whetsel (trp.),Hardwicke (sax.),Greer (bat.) si Elmer Snowden (bjo),Ellington se afiliaza unei formatii pseudosimfonice sub conducerea lui Wilbur Sweatman (N.Y.,1922),iar,in 1923,cu acelasi grup canta sub directia lui Snowden la "Barron's" in Harlem. Preluand ca pianist conducerea formatiei,cu oarecare schimbari in componenta: Miley (trp.),Irvis (trb.),Hardwicke (s.a.),Fred Guy (g.),Bass Edwards (tuba,c.bas),Greer (bat.),este angajat in 1924 la localul "Hollywood" devenit apoi "Kentucky Club" (N.Y.). In acelasi an,scrie partitura spectacolului "The Chocolate Kiddies",spectacol ce s-a jucat timp de doi ani la Berlin. In 1926,a fost angajat in formatie. Carney (sax.),Nanton (trb.) l-a inlocuit pe Irvis,iar in sectia ritmica,cantau: Ellington (pian),Fred Guy (bjo.),Greer (bat.) si Braud (c.bas),componenta ramasa neschimbata timp de 10 ani. Formatia inregistra sun numele "Duke Ellington's Kentucky Club Orchestra". Orchestra mare,cu care Ellington si-a castigat celebritatea,dateaza din 1927,cand,ajutat de impresarul cantaret Irving Mills,a luat locul formatiei lui King Oliver la "Cotton Club" din N.Y.,unde a cantat aproape fara intrerupere pana in 1932. In aceasta perioada angajeaza in orch. si instrumentisti de prima marime,care au ramas in istoria jazzului. Formatia,castigand o reputatie internationala,are transmisiuni regulate la posturile de radio si intreprinde turnee de concerte prin orasele din S.U.A.,apoi in Europa,in 1933 si 1939,unde,incepand cu 1948,revine regulat. Alaturi de Louis Armstrong,Ellington este unul dintre cei mai importanti creatori ai jazzului. Spre deosebire insa de Louis Armstrong,care isi manifersta sensibilitatea si talentul transmitand mesajul artistic prin improvizatii solistice,Ellington recurge la o orchestra mare pentru a-si exprima pe deplin gandirea muzicala. Inca de timpuriu,Ellington s-a dovedit a fi un inovator cu totul deosebit. Partiturile sale reprezentau,pe de o parte,o sinteza a stilului solistilor sai,iar pe de alta,o centrare a initiativelor acestora in jurul propriilor sale idei,fara ca inspiratia partenerilor sa fie in vreun fel ingradita. De cele mai multe ori,compozitiile sale erau rezultatul colaborarii pe linia improvizatiei cu membrii orch.,dupa care,Ellington trecea la elaborarea aranjamentului ce reprezenta integrarea unitara a pasajelor solistice in ansamblu. Biografia lui Ellington se confunda cu cea a jazzului orchestral. Ellington a fost intr-o continua evolutie,ramanand,mereu in fruntea miscarii. I se datoreaza in be-bop,aranjamentele somptuoase,de un climat armonic delicat,rafinat,sonoritatile subtile prin combinarea originala a timbrurilor instrumentale. A introdus maniera walking bass si utilizarea s.b.,a experimentat si impus ritmuri noi,a initiat stiluri noi etc. Ca pianist,influentat initial de James P. Johnson,Willie Smith "The Lion" si Waller si,mult mai tarziu,si de Monk,Ellington si-a dezvoltat un stil personal in care se regasesc conceptiile sale din muzica orchestrala,simtul nuantelor,al contrastelor si cel mai autentic swing. Inregistrari la pian: "Black Beauty" (1928),"Frankie and Johnny" (1945),"Who knows" (1953),"The Duke Plays Ellington","Stompy Jones" (cu Hodges,1959),"Money Jungle" (1962). In cariera lui Ellington se pot deosebi patru perioade:
1. (1925-1940). Se caracterizeaza prin intrebuintarea ritmurilor foarte sincopate,crearea stilului jungle (in care unele instr. de alama,folosind surdine wa-wa si o emisiune speciala growl),produc sonoritati speciale evocand strigatele nocturne ale animalelor din padurea virgina: "Echoes of the Jungle"),a stilului mood (melancolia apasatoare a temelor lente,executate cu sonoritati stranii: "Sophisticated Lady"),precum si prin folosirea uneori a ritmurilor latino-americane ("Rockin' in Rhytm","Caravan"). In aceasta perioada principalii solisti ai orchestrei lui Ellington erau Miley,Arthur Whetsel,Cootie Williams,Jenkins,Rex Stewart (trp.);Nanton,Tizol,Lawrence Brown (trb.);Hardwicke,Hodges,Carney (sax.);Bigard (cl.);Fred Guy (bjo. g.);Braud (c.bas);Greer (bat.);Adelaide Hall,Baby Cox,Ivie Anderson,Irving Mills (cantareti). Inreg "Black and Tan Fantasy" (1927),"Creole Love Call" (1927),"The Mooche" (1928),"Mood Indigo"(1930),"It Don't Mean A Thing" (1932),"Solitude" (1934),"Caravan" (1937).
2. (1940-1944). Sub influenta orchestrei mari ale perioadei swing (Count Basie,Jimmie Lunceford,Benny Goodman),Ellington mareste sectiile instrumentale si adopta formulele stilului jungle in orchestratii stralucitoare. Strayhorn devine colaboratorul sau principal,ajutandu-l in mod permanent la orchestratii. Apar noi solisti: Nance (trp.,v.),Taft Jordan si Anderson (trp.);Ben Webster,Sears (sax.),Jimmy Hamilton (sax.,cl.); Blanton,Raglin (c.bas.);Joya Sherril,Betty Roche,Al Hibler (cantareti). Inreg: "Koko" (1940),"In A Mellotone" (1940),"Take the<<A>> Train" (1941),"Perdido" (1942).
3. (1945 - 1954). Ellington isi largeste considerabil preocuparile,creind in afara orchestratiilor de tipul acelora din perioada precedenta,practicate in continuare,suite concentrante in care solistii dezvolta ample improvizatii in cadrul unor climate armonice din ce in ce mai complexe. Pentru obtinerea contrastului si a varietatii programelor,pe langa piesele de stil jungle,cu sonoritatile lor aspre si swing violent,introduce unele ce evoca o atmosfera exotica cu un caracter linistitor,un colorit rezultat din timbre languroase. Noii solisti: Harold Baker,Nelson si Francis Williams,Willie Cook si Clark Terry (trp); Claude Jones,Wilbur De Paris,Glenn si Quentin Jackson (trb.); Procope,Willie Smith,Gonsalves (sax.); Pettiford si Wendell Marshall (c.bas); Dave Black si Bellson (bat.); Kay Davis si Yvone Lanauze (cantareti). Inregistrari: "Black,Brown and Beige" (1944(,"Frankie and Johnny" (1945),"Deep South Suite" (1946),"Liberian Suite" (1947),"A Tone Parallel to Harlem" (1950).
4. (1954 - 1974). Ellington reuseste o sinteza aproape totala a intregii opere. Principalii sai solisti se reintorc in orchestra: Cootie Williams,Lawrence Brown,Hodges. Acestia sunt,impreuna cu Anderson,Nance,Buster Cooper,Gonsalves,Jimmy Hamilton si Carney,vedetele formatiei. In sectia ritmica se produc: Woode,Ernie Shephard,John Lamb (c.bas.),Woodyard si Bellson (bat.). Ellington scrie suitele: "A Drum is a Woman","Harlem Suite","Such Sweeter Thunder","Far East Suite",(1967),"New Orleans Suite" (1970) etc.
Adopta pentru orchestra sa suitele "Spargatorul de nuci" de Ceaikovski,"Peer Gynt" de Grieg. Scrie concerte sacre,muzica filmelor "Anatomy of a Murder","Paris Blues","Assault on a Queen",muzica de scena:"Beggars's Holiday","Jump For Joy","My People" etc. Apare in mai multe filme printre care: "Black and Tan Fantasy","Check and Double Check","Murder at the Vanities","Many Happy Returus","Belle of the 90th","Symphony in Black","Hit Parade of 1938","Cabin the Sky","Reveille with Beverly","Anatomy of a Murder","Paris Blues"etc.
Inregistrari: "Happy Go Lucky Local" (1954),"Diminuendo and Crescendo in Blue" (1956),"Kind Dukish" (1960),"Segue in C" (cu Basie,1961). A mai participat,ca solist sau impreuna cu orchestra la inregistrari cu Ella Fitzgerald (1956,1965),Basie (1961),Mingus si Roach (1962),Coleman Hawkins (1962),Coltrane (1962) si cu unele orch. simfonice europene (1963). Ellington a stralucit cu orchestra sa la numeroase fest. de jazz din S.U.A. si din Europa si,colindand ani in sir continentele globului,apare pe podiumul celei mai importante sali de concert din lume (inclusiv Bucuresti,1971).
Distinctiile maxime obtinute de Ellington ca sef de orchestra,compozitor si aranjor,precum si de catre orchestra sa,in urma concursurilor organizate de rev. de specialitate,sunt,incepand cu anul 1942,nenumarate (printre acestea inclusiv DB Hall of Fame,1956). Pentru meritele lui exceptionale,Ellington a primit titlul onorific de doctor in muzica al mai multor univ. printre care Berklee College of Music,Boston (1971),univ. Yale (1967),Univ din Wisconsin (1971),Acad. suedeza de muzica (1974).
Este,de asemenea,detinatorul a trei premii NARAS,precum si al ordinelor: "Presidential Medal of Freedom" - cel mai inalt ordin civil din S.U.A. - (1969),Legiunea de onoare (1973). Din 1966 si pana in anul mortii sale,Ellington a fost conferentiar la Univ. din Cincinnati.
) Daka aveam ocazia faceam chestia asta de mult,ca si-asa mi-e lene sa scriu dar imi place sa fac fapte bune 
I would be eternally grateful... 
![[img=http://img709.imageshack.us/img709/2521/p119631050.jpg]](http://img709.imageshack.us/i/p119631050.jpg/){kind=link}