Istoria Rap-ului Romanesc

[Valy]

Cine de pe aici are in format mp3 urmatoarele matriale:
- Romanian Hip-Hop Vol.1 - 1995
- Marpha de hip-hop - 1 + 2
- Klansmen - Drog
- Co G - Vorba aia
- Suburbia - Ce-i asta
- Pace Cartierului- compilatie 1997
- Cimitiru' Bellu - Muzica din coltul strazii
- Vineri 13 - Ne doare la Bass-K
O parte le am, dar pe caseta (cum se gaseau pe atunci)

[brain killer]

are cineva sa imi puna la upload va rog independence day??pls

asta il vreau si eu...apropo ai asta DJ Sleek - Camouflage ?

am doar coperta!sorry

[Samurai Jack Masta]

Cine de pe aici are in format mp3 urmatoarele matriale:
- Romanian Hip-Hop Vol.1 - 1995
- Marpha de hip-hop - 1 + 2
- Klansmen - Drog
- Co G - Vorba aia
- Suburbia - Ce-i asta
- Pace Cartierului- compilatie 1997
- Cimitiru' Bellu - Muzica din coltul strazii
- Vineri 13 - Ne doare la Bass-K
O parte le am, dar pe caseta (cum se gaseau pe atunci)

am si eu
- Romanian Hip-Hop Vol.1 - 1995
- Marpha de hip-hop - 1 + 2
- Pace Cartierului- compilatie 1997
- Cimitiru' Bellu - Muzica din coltul strazii
daca le vrei adauga id-ul...vezi la YM

[marlboro_jimbeam]

uzzi in trupa demonii activa sub numele de Drama!E mai marfa drama decat uzzi,nu?

[Simbad]

e cam feminin numele de Drama.

[Suzy]

drama queen.

[Valy]

Sunteti handicapati? Ce va nelinisteste atat de mult fostul nume de scena a lui Uzzi? Altceva mai bun si mai constructiv nu aveti de discutat? Suzy esti un bulangiu emoist, daca te va prinde vreodata Uzzi te va rupe cu bataia.

[constanteanu']

Suzy esti un bulangiu emoist, daca te va prinde vreodata Uzzi te va rupe cu bataia.

Idolu tau uzzi nu? Fix pe el il va cauta uzzi pff...
PS: Iti place si smiley

[Valy]

Suzy esti un bulangiu emoist, daca te va prinde vreodata Uzzi te va rupe cu bataia.

Idolu tau uzzi nu? Fix pe el il va cauta uzzi pff...
PS: Iti place si smiley

Bai, da-te-n pula mea! Uzzi nu e idolul meu, pentru cultura ta generala - eu nu am idoli. Cat despre colaborarea cu smilli mi-am spus parerea pe topicul deschis la "alte genuri". Pe mine ma deranjaza aberatiile si atat. Daca aveti ceva de spus ca lumea, spuneti, daca nu...nu va mai chinuiti sa tastati pentru ca oricum sunteti de cacat (stiti voi care sunteti...)

[constanteanu']

Suzy esti un bulangiu emoist, daca te va prinde vreodata Uzzi te va rupe cu bataia.

Idolu tau uzzi nu? Fix pe el il va cauta uzzi pff...
PS: Iti place si smiley

Bai, da-te-n pula mea! Uzzi nu e idolul meu, pentru cultura ta generala - eu nu am idoli. Cat despre colaborarea cu smilli mi-am spus parerea pe topicul deschis la "alte genuri". Pe mine ma deranjaza aberatiile si atat. Daca aveti ceva de spus ca lumea, spuneti, daca nu...nu va mai chinuiti sa tastati pentru ca oricum sunteti de cacat (stiti voi care sunteti...)

Cel care a aberat daca nu ma insel ai fost tu,cand ai zis k il cauta pe ala sa il bata,sau ma rog cand va da de el.
PS: O ai prea mare? Daca e un forud de hip hop ,crezi ca nu putem vorbi civilizat?

[Valy]

Idolu tau uzzi nu? Fix pe el il va cauta uzzi pff...
PS: Iti place si smiley

Bai, da-te-n pula mea! Uzzi nu e idolul meu, pentru cultura ta generala - eu nu am idoli. Cat despre colaborarea cu smilli mi-am spus parerea pe topicul deschis la "alte genuri". Pe mine ma deranjaza aberatiile si atat. Daca aveti ceva de spus ca lumea, spuneti, daca nu...nu va mai chinuiti sa tastati pentru ca oricum sunteti de cacat (stiti voi care sunteti...)

Cel care a aberat daca nu ma insel ai fost tu,cand ai zis k il cauta pe ala sa il bata,sau ma rog cand va da de el.
PS: O ai prea mare? Daca e un forud de hip hop ,crezi ca nu putem vorbi civilizat?

Pot discuta si foarte civilizat, dar nu imi place sa fiu luat peste picior. Daca erai mai atent iti dadeai seama cine a aberat prima data. Oricum topicul asta e prea sfant pentru a ne balacari cu fel si fel de tampenii.
"Aducere aminte in cateva cuvinte
Despre cum a inceput, cum era inainte
S-a pierdut demult, acel timp s-a dus
O vreme a apus - sunt prea multe de spus" R.A.C.L.A.

[Mallone]

Moderatorii ar trebui sa va stearga posturile. Pana acum s-a discutat super frumos si subit ati aparut voi sa va certati pe niste lucruri idioate.

[Suzy]

Sunteti handicapati? Ce va nelinisteste atat de mult fostul nume de scena a lui Uzzi? Altceva mai bun si mai constructiv nu aveti de discutat? Suzy esti un bulangiu emoist, daca te va prinde vreodata Uzzi te va rupe cu bataia.

eu am glumit coae..chill

[awaky]

Sunteti handicapati? Ce va nelinisteste atat de mult fostul nume de scena a lui Uzzi? Altceva mai bun si mai constructiv nu aveti de discutat? Suzy esti un bulangiu emoist, daca te va prinde vreodata Uzzi te va rupe cu bataia.

eu am glumit coae..chill

asa este in lumea internetului. tre' sa te iei de emoisti sa fii dur. valy tocmai ne-a demonstrat ca este un dur 'inrait' si adevarat.

[DiNO]

http://www.racla-online.com/media/Primi ... %20hop.pdf


Primul deceniu de hip-hop din
România
1992-2002
Autor:
Zsolt Erli
Primul deceniu de hip-hop din România
1992- 2002
Începutul
Cap. 1
1.1 Priviri in trecut
1.2 În interiorul graniţelor
1.3 Primele trupe
1.4 Promotori şi acţiuni concrete
1.5 Căi de promovare
1.6 „Pantelimonu’ petrece”
1.7 Cartelul şi Sindicatul
1.8 Pregătirile pentru a doua jumătate
Începutul
Cap. 1
1.1 Priviri in trecut
Cu mai bine de un sfert de secol în urmă se năştea în S.U.A. un curent care avea să zguduie întreaga lume. Născut din revoltă, hip- hop-ul îşi are originile în muzica sclavilor de culoare, acele celebre Gospel- uri, care nu erau altceva decât suferinţele şi întristările lor exteriorizate prin muzică.
Însă de la corurile Gospel şi până la primele manifestaţii stradale de hip- hop drumul a fost lung. Îmbinând Blues-ul cu Jazz- ul şi cu R&B- ul anilor ’50, stilul s-a concretizat abia la începutul anilor ’70.
Primii artişti care au combinat ritmul cu versurile sunt componenţii trupelor Watts Prophets şi The Last Poets. Deşi primele trupe cu rezonanţă internaţională au apărut în anii ’80, anul 1979 a adus un progres remarcabil. Sugar Hill Gang a semnat piesa “Rapper’s Delight”, piesă ce a ajuns într-un Top 40 şi care a deschis drumul următorilor, captând atenţia publicului.
Au apărut nume ca Grand Master Jay, Khurtis Blow sau Whodini, care sunt consideraţi părinţii old- school rapului. Ei au fost cei care au stabilizat mişcarea văzând din hip-hop o şansă reală de a câştiga bani şi nu în ultimul rând faimă. Au fost cei care au vorbit pentru prima oară întregii lumi despre ce nu merge bine, spunând lucrurilor pe nume.
Imboldul fiind dat, curentul s-a dezvoltat incredibil de rapid. Hip-hop-ul a devenit în scurt timp o adevărată industrie, implicând tot mai mulţi bani şi captând o atenţie tot mai mare. Casele de discuri au observat fenomenul, drept urmare tot mai mulţi artişti au semnat contracte, ce au asigurat promovarea necesară succesului. Cerinţa mare de concerte, apoi de turnee, a atras atenţia publicului larg şi în special a mass- mediei deoarece numărul mare de fani şi numărul celor implicaţi în hip-hop demonstra că întreaga mişcare era în ascensiune. Presa realiză că cei care se adunau la concerte o făceau nu doar de dragul de a asculta muzică ci pentru că cei de pe scenă aveau ceva de zis, aveau ceva de demonstrat.
A fost momentul în care nu s-a mai putut face nimic în ideea de a opri fenomenul hip-hop.
1. 2 În interiorul graniţelor
La scurt timp după terminarea evenimentelor din anul 1989, evenimente ce au zguduit din temelii o naţiune întreagă, România a rupt lanţurile Estului, îndreptându-şi privirile spre Occident.
La doar doi- trei ani după Revoluţie, atât sistemul politic, social cât şi toate ramurile economiei româneşti priveau modelul apusean deşi erau adânc înrădăcinate în cel socialist. Astfel, începând cu anul 1990, datorită instaurării democraţiei, deci a libertăţii şi a dreptului de a alege, hip-hop-ul a primit undă verde pe teritoriul ţării noastre. Pentru prima oară în istoria ei, România simţea influenţele hip-hop-ului.
Totuşi, neajunsurile şi abisurile de care suferea ţara noastră în aceea vreme au făcut imposibilă promovarea artiştilor străini, la nivel profesional, pe teritoriul nostru. Reţelele de distribuţie erau inexistente sau în cel mai bun caz, slab conturate, posturile de radio îşi făceau apariţia însă erau dezorganizate, în timp ce pirateria era singura cale concretă de promovare.
S-au creat adevărate pieţe de schimb de casete cu rap-eri străini printre amatorii acelor vremuri. Din ce în ce mai mulţi vroiau să pună mâna pe câte un album, casetele originale ajungând la o valoare inestimabilă.
Curentul hip-hop prindea rădăcini. De la simpli ascultători şi până la primele producţii proprii a fost un singur pas. Şi acel pas a fost făcut foarte repede. Şi-au făcut apariţia primii inşi care au încercat, pentru început, să copieze piesele din străinătate. Au fost primele tendinţe clare de formare a hip-hop-ului autohton.
1.3 Primele trupe
Sunt primii oameni, copii, care au surprins ascensiunea curentului hip-hop din România şi au decis să crească împreună cu el.
Au apărut primele trupe formate din amatorii genului, trupe ce pot fi considerate bazele hip-hop-ului românesc, asemănătoare celor din old-school rap-ul de peste ocean.
Nume ca R.A.C.L.A., M&G, Paraziţii, Demonii sau Black Underground îşi făceau simţite prezenţa în hip-hop-ul românesc, urmate de Il-egal, Morometzii, Delikt, Gangsta Clique, Ghetto Birds şi altele. Unele din aceste trupe există şi astăzi, însă sub alte denumiri sau alţi componenţi.
Calea de concretizare a fiecărei trupe a fost una extrem de lungă şi controversată. Nici una din trupele mai sus amintite şi care există şi azi nu are aceeaşi componenţă ca acum 8-10 ani. O dată cu anii, fiecare şi-a format un anumit stil, şi-a impus o anumită atitudine, câştigându-şi partea de public.
După cum spuneam, unele din trupele mai sus menţionate există şi azi, precum R.A.C.L.A., Paraziţii sau M&G dar ce s-a întâmplat cu celelalte?
Au avut loc diferite schimburi de componenţi, fapt ce a dus la dispariţia unor trupe dar şi la apariţia altora. Un exemplu clar este cel al trupei Ghetto Birds al cărei component de bază, Puya, împreună cu textierul de la Il-egal, Sişu, au format în 1996
La Familia. Numele de Ghetto Birds a dispărut definitiv însă cel de Il-egal a rămas.
Un alt exemplu ar fi cel al trupei Demonii, din care făcea parte Uzzi, pe atunci sub porecla Drama. Trupa a dispărut definitiv după ce Uzzi a trecut sub tutela Black Underground, ce a devenit mai târziu B.U.G. Mafia.
Trupele începeau deci, să apară. A fost momentul în care, încă, toate erau la acelaşi nivel şi toate se luptau să se ridice, ajutându-se între ele. S-a ajuns în punctul în care nici în România hip-hop-ul nu mai putea fi oprit, transformându-se încet dar sigur într-un fenomen cu o acoperire naţională, chiar dacă trupele bucureştene dominau.
1.4 Promotori şi acţiuni concrete
Au fost întreprinse cu scopul de a mediatiza mişcarea hip-hop şi de a face posibilă extinderea , ramificarea şi stratificarea ei. Rap-erii autohtoni au înţeles nevoia de unitate, motiv pentru care trupele ţineau unele la altele şi se ajutau reciproc fapt ce, mai târziu, a dispărut dintr-o serie de motive cu conţinut subiectiv.
Una dintre cele mai concrete, clare şi nu în ultimul rând necesare acţiuni din domeniul muzical al unui artist este cea de lansare a unui album, indiferent de genul muzical abordat. Un album bine lucrat şi promovat cu profesionalism asigură o mare parte din succesul unui artist, făcând ca faima lui să sporească într-un ritm mult mai alert.
„Rapsodia efectului defectului” este numele primului album de hip-hop din România, album aparţinând trupei R.A.C.L.A., lansat în anul 1995. Au urmat, în acelaşi an, Paraziţii cu al ei „Poezii pentru pereţi” şi B.U.G. Mafia cu albumul de debut, intitulat „Mafia”. Ei au adus primele piese de rap lucrate ca şi concept pentru albume, reuşind să pună bazele hip-hop-ului românesc. Au fost cei care au turnat şi fixat temelia.
Însă nu ar corect să afirm că singurii “vinovaţi” de tot ceea ce s-a întâmplat atunci au fost doar membrii trupelor mai sus amintite. Există inşi care au ajutat într-un fel sau altul mişcarea prin diferite acţiuni întreprins, mai ales între anii 1991-1996 şi care nu fac neapărat parte dintr-o trupă oarecare.
Un prim exemplu ar fi Adi Niculescu, organizatorul unuia dintre primele concerte, în adevăratul sens al cuvântului, de hip-hop din ţară, care a avut loc la Teatrul Ion Creangă din capitală, în primăvara lui ’95 şi s-a intitulat „Rap Attack”. Show-ul a adus pe scenă nume ca M&G, B.U.G. Mafia (în vechea formulă) şi Demonii. Succesul primului concert a atras de la sine organizarea unui alt „Rap Attack”, doar o lună mai târziu. O diferenţă considerabilă dintre cele două ediţii vizează trupa B.U.G. şi constă în faptul că la primul concert versurile trupei erau în engleză, în timp ce, o lună mai târziu, trupa cânta în română.
Limba engleză nu a caracterizat doar trupa B.U.G. în acele vremuri deoarece primele piese autohtone nu au fost altceva decât modificarea minimă a pieselor străine. De fapt, chiar şi după trecerea la limba română, a fost necesară o bună perioadă de timp pentru ca unele trupe să înceteze să traducă versurile rap-erilor străini şi să împrumute doar ideile acestora, împreună cu influenţele muzicale. A fost un pas uriaş dar care a trebuit făcut pentru a putea vorbi apoi de un fenomen autohton.
Un alt personaj care a jucat un rol esenţial în lansarea hip-hop-ului în România a fost şi este Dj. Sleek, care poate fi considerat un adevărat pilon al întregii mişcări. În anul 1991 a realizat prima emisiune radiofonică de gen din ţară, la Radio Nova, intitulată Hip-Hop Radio Show. Realizator, mai târziu, al emisiunii Deep Beats de la Pro FM, Sleek se numără şi el printre fericiţii care au organizat primele concerte de rap din ţară.
Pe 6 octombrie 1994, cu doar câteva luni înainte de „Rap Attack”, Dj. Sleek a organizat un concert de rap în Club A, concert ce a adunat majoritatea trupelor momentului respectiv. Ca fapt divers, concertul a intrat în istorie ca urmare a faptului că a fost primul show al celor de la B.U.G.
1.5 Căile de promovare
Între anii 1994-1996 au apărut o serie de trupe de rap care au făcut posibilă extinderea fenomenului hip-hop. Această extindere însă, a adus de la sine şi unele aspecte negative.
Unul dintre ele poartă semnătura Consiliului Naţional privind Audio- Vizualul, care a sugerat posturilor de radio existente să înceteze promovarea subculturii transmise prin muzica hip-hop. Era începutul unei strânse legături care durează şi astăzi, între trupele de rap şi prea iubitul C.N.A.
Lovitura nu a fost una puternică şi asta se datorează faptului că formaţiile de gen ale momentului nu au fost promovate neapărat de posturile de radio legale ci de radiourile pirat. Acestea au fost cele care au făcut publice piesele trupelor de rap, reuşind printr-o simplă strategie de difuzare să le impună audienţei. Un exemplu concret îl poate reprezenta trupa Il-egal , ale cărei piese au fost promovate de radiourile pirat, la sfârşitul anului ’96.
Un alt aspect al promovării îl constituie casele de discuri. Acestea au început să apară după Revoluţie, singura de până atunci fiind Electrorecord-ul. Apariţia caselor de discuri a generat o serie de urmări benefice întregului fenomen. Contractele semnate de membrii trupelor cu casele de discuri au obligat ambele părţi să acţioneze cu profesionalism. Trupele au fost nevoite să producă piese de bună calitate şi pe cât posibile difuzabile unui public cât mai larg, în timp ce casele de discuri şi-au asumat răspunderea de a-i promova cât mai bine cu putinţă. Dar şi aşa, modul în care trupele existente s-au făcut cunoscute a fost diferit.
Dacă trupa B.U.G. Mafia, de exemplu, a lansat primul său album, intitulat „Mafia” , sub casa de discuri Amma, semnând cu aceasta un contract în 1995, în acelaşi an, Paraziţii a debutat cu albumul “Poezii pentru pereţi”, ca produs independent. Abia peste un an, succesul vânzărilor obţinute de pe urma albumului i-a adus trupei Paraziţii un contract cu o casă de discuri, Digital Record.
Această situaţie s-a datorat nu diferenţei dintre cele două trupe, diferenţă care a fost de-a lungul anilor discutată, ci împrejurărilor survenite atunci, pe plan muzical.
Cea mai reprezentativă casă de discuri, care a acordat o mare importanţă trupelor de rap din România a fost şi este Cat Music/ Media Services, reprezentant Sony Music pentru ţara noastră. Înfiinţată în 1991, casa de discuri a promovat toate genurile muzicale noi din ţară, printre care şi hip-hop-ul. Este casa de discuri care a reunit cele mai reprezentative trupe de gen, începând cu B.U.G. Mafia, La Familia şi continuând cu Marijuana, Don Baxter şi a lui Royală Mare, Delikt, Da Hood Justice, Il-egal şi alţii.
Fenomenul a avut mult de câştigat atunci când s-a extins în sectorul mass-media, deşi presa nu a fost prea încântată la început, ignorându-l chiar în totalitate. C.N.A.-ul a lăsat puţin garda, motiv pentru care piesele trupelor au început să fie difuzate pe posturi de radio, precum Pro FM, Radio Contact sau Radio 21.
În legătură cu mass-media, un lucru trebuie precizat şi anume relaţia, mai mult sau mai puţin directă, dintre trupe şi presă. Aici sunt amintite, din nou, cele două trupe, Paraziţii şi B.U.G. Mafia, datorită modului diferit de abordare privind acest aspect. Paraziţii a avut, încă de la început, o bună relaţie cu fanii şi cu presa în special, reuşind să-şi creeze un tip de imagine. B.U.G. însă, a acţionat diferit, depărtându-se de reprezentanţii presei sau uneori atacând o parte din ei. Aceste abordări diferite au avut uneori aspecte nedorite, însă temporare, dar au avut succes în cazul ambelor trupe.
1.6 „Pantelimonu’ petrece”
Este piesa semnată B.U.G. Mafia, de pe EP-ul intitulat „Înc-o zi, înc-o poveste” din anul 1996. A avut un succes nemaipomenit, fiind cunoscută destul de repede în întreaga ţară.
Prin textele celor trei băieţi, Mr. Juice, Uzzi şi Daddy Caddy, cartierul Pantelimon devenea cunoscut peste tot. Trupa a încercat să facă un videoclip la această piesă, încercându-şi norocul la postul de televiziune Tele 7 abc, dar fără nici un rezultat. Trebuiau să mai treacă doi ani pentru ca B.U.G. Mafia să filmeze primul videoclip din carieră şi nu numai.
„Pantelimonu’ petrece” a fost catalogat ca un material excelent şi pentru piese ca: „Moarte pentru moarte” sau „Înc-o zi, înc-o poveste”. Marijuana, prima rap-eriţă autohtonă, şi-a făcut debutul pe acest EP.
Coperta casetei conţine un mesaj din partea B.U.G. Mafiei către Tennie, I.E.S. şi B.I.P., componenţii trupei Paraziţii, mesaj destul de dur, care atestă „buna înţelegere” dintre cei doi piloni ai hip-hop-ului românesc. Stările de criză au dispărut abia după doi ani, în 1998, când cele două trupe, puţin mai mature, s-au intersectat într-un fel.
1.7 Cartelul şi Sindicatul
Sunt două grupări de trupe care îşi au originea în celebrul conflict dintre East Coast-ul şi West Coast-ul hip-hop-ului american. Într-adevăr există diferenţe între cele două curente dar nu trebuie uitat faptul că ambele aparţin aceluiaşi gen.
Membrii West Coast-ului descriu viaţa din cartiere, viaţă plină de averi obţinute din surse mai mult sau mai puţin convenţionale, muzica fiind mai melodioasă, cu accente clare comerciale. La cei din East Coast, textul este mai puţin direct, cu referiri la aspectul social al vieţii, linia melodică fiind mai puţin comercială. Sunt motive pentru care între cele două tabere au izbucnit stări conflictuale ce au dus la pierderi majore pentru toţi participanţii.
Acest conflict a intrat în istorie prin moartea a doi dintre cei mai de seamă rap-eri de talie mondială. Pe data de 7 septembrie 1996, 2Pac, cel mai reprezentativ rap-er de pe Coasta de Vest a fost împuşcat în maşina mentorului său, patronul casei de discuri Death Row, Suge Knight. Şase zile mai târziu, întreaga respiraţie a comunităţii de rap din lume a fost oprită, inima slăbită a lui 2Pac încetând să mai bată.
Un an mai târziu, simbolul Coastei de Est, Notorious B.I.G. a fost ucis în plină stradă. Lumea rămânea fără doi maeştrii de ceremonii remarcabili, 2Pac şi Notorious B.I.G. intrând în istorie pentru tot ce au făcut, scris, zis dar şi pentru felul în care au trecut în nefiinţă.
În momentul în care hip-hop-ul a pătruns în România şi acest conflict a început să prindă rădăcini printre trupele noastre. Aşa a luat naştere Cartelul, reprezentant al West Coast-ului, care a adunat trupe precum B.U.G. Mafia, La Familia, Il-egal, Marijuana, Don Baxter. Viaţa lui a fost una scurtă, deoarece trupele membre au preferat să acţioneze, mai mult sau mai puţin, independent.
Reprezentantul East Coast-ului a fost şi este Sindicatul, care reuneşte până şi astăzi trupe precum R.A.C.L.A., Da Hood Justice, Ghetto-Dacii şi multe altele, majoritatea rămase la stadiul de anonimat pe plan naţional.
1.8 Pregătirile pentru a doua jumătate
Este vorba despre evenimentele, deloc neglijabile, ce au avut loc în anul 1997, an ce încheie prima etapă majoră, din cadrul primului deceniu de hip-hop din România.
Trupa B.U.G. Mafia a lansat primul maxi-single din România, intitulat „Hoteluri”, produs de Cat Music/Media Services. A fost un pas îndrăzneţ, atât din partea trupei, cât mai ales din partea casei de discuri, care ar fi putut pierde enorm de pe urma acestei acţiuni. Totuşi, proiectul a fost unul reuşit, vânzările vorbind de la sine. Formatul a fost de asemenea inedit, caseta apărând îmbrăcată în carton, pentru colecţie, ideea aparţinând celor trei „mafioţi”.
Dar ce e prea mult strică. Albumul lansat în acelaşi an, intitulat „Deasupra tuturor” a fost unul foarte contestat. Majoritatea pieselor nu au refrene şi din cauza lipsei acestora dar şi a altor elemente precum efectele, atât de pe voci cât şi de pe instrumentale, destul de slabe, albumul nu a avut succesul scontat. A fost o lecţie pe care trupa a trebuit s-o înveţe, pentru ca, un an mai târziu, în 1998, Mafia să revină în forţă.
Un alt eveniment important, pentru acest an, l-a constituit lansarea albumului „Băieţi de cartier” de către trupa La Familia, care astfel şi-a făcut debutul, în plan discografic, pe scena rap-ului autohton. Formată în 1996, La Familia şi-a început activitatea cântând în deschiderea concertelor trupei B.U.G. Mafia, legătura dintre cele două trupe fiind cea mai cunoscută dintre toate trupele de gen din ţară.
Albumul a fost lucrat după modelul occidental pur, conţinând interludii şi efecte bine gândite şi lucrate, piesele trecând de la una la alta, modalitate folosită cu şi mai mult succes de către B.U.G., mai târziu, pe albumul „După blocuri”. Din lipsa banilor, băieţii au fost nevoiţi să înregistreze albumul într-un studio slab, unde au pierdut mult din calitatea sunetului, acest aspect fiind destul de evident şi relevant în acelaşi timp. Dacă muzica a fost făcută de ambii componenţi ai grupului, textele au fost semnate de Puya, care va rămâne textierul trupei până la albumul „Bine ai venit în paradis”, din 1999.
„Băieţi de cartier” reuneşte prin colaborări nume ca: Uzzi, Mr. Juice (B.U.G. Mafia), Delikt, Don Baxter, Il-egal şi alţii. Vocile feminine ocupă un loc destul de important şi îşi aduc considerabil aportul cu privire la calitatea pieselor, reprezentantele de seamă fiind Irina şi Energy. Cele mai reuşite piese de pe album sunt „Femeia mea” şi „Cu fruntea sus” dar întregul album a fost catalogat ca fiind unul de succes, motiv pentru care, în 2001, încă se mai afla în vânzare.
Colaborarea cu Il-egal a avut ca scop principal promovarea cartierului Sălăjean, locul de provenienţă atât a celor doi din Il-egal, cât şi a celor din La Familia, pentru a-l face „cunoscut tuturor”. De fapt, primele cuvinte de pe albumul „Băieţi de cartier” sunt identice cu ultimele şi anume: „Balta Albă- Sălăjean”.
Albumul de rap al anului 1997 a fost declarat „Suta”, album semnat de Paraziţii şi editat de Digital Record. Este albumul care a adus o nouă latură hip-hop-ului românesc şi anume caterinca socială.
Prima piesă este intitulată „Bagabonţii” şi este piesa al cărei remix va aduce componenţilor trupei, un an mai târziu, consacrarea. Merită menţionat faptul că această
piesă, compusă înainte de ’99, este singura cântată de Paraziţii prin concerte, restul repertoriului fiind alcătuit din piese de pe albume lansate după 1999.
Problema banilor pare a fi un punct comun, atât pentru Paraziţii în piesa „Banii n-aduc fericirea”, cât şi pentru La Familia în „Banii fac pământul să se-nvârtă”. Cele mai bune piese de pe Suta” sunt „Prieteni” şi „Am tot şi nimic”.
„A vorbi e uşor” critică componenţii unor trupe de rap, simţindu-se şi replica dată celor din B.U.G. Dar versul „’97 anul meu, ’98 iar al meu” s-a dovedit a fi doar pe jumătate adevărat, în condiţiile în care anul 1998 a stat în totalitate sub semnul B.U.G. Mafia.
Anul 1997 a marcat sfârşitul primilor cinci ani de hip-hop din România, delimitând vizibil calitatea rap-ului de până atunci faţă de cel de apoi.
Primul deceniu de hip-hop din Romania
1992- 2002
1998
Cap. 2
2.1 În general
2.2 Pe mâna profesioniştilor
2.3 Cătălina Toma
2.4 Al doilea album Il-egal
2.5 Cel mai bine e acasă
2.6 Albumul anului
2.7 Primul videoclip de hip-hop din România
2.8 Atomic TV K-lumea
1998 Cap. 2
2.1 În general
Anul 1998 a adus în hip-hop-ul românesc o schimbare uriaşă resimţită pe toate planurile pieţei muzicale. De la calitatea pieselor şi până la aspectul produselor muzicale (casete, CD-uri) s-au putut observa îmbunătăţiri. La baza acestor îmbunătăţiri au stat diferiţi factori, care individual poate nu au avut o pondere mare, dar luaţi împreună au însemnat mult.
Apariţia studiourilor de înregistrare competitive a fost primul factor care a contribuit la această schimbare. Artiştii au câştigat mult prin îmbunătăţirea calităţii sunetului, fapt ce a condus la un număr mare de vânzări.
Un alt element cheie a fost percepţia publicului faţă de muzica românească, în general. Poporul, s-au cel puţin o parte din el, a început să se sensibilizeze cu privire la producţiile româneşti. Acest lucru s-a concretizat prin cererea de către public a trupelor şi pieselor autohtone, ce a condus de exemplu, la un număr mare de concerte, primele turnee naţionale sau introducerea pieselor româneşti în play-listul posturilor de radio. Ascensiunea muzicii româneşti este dovedită, de exemplu, prin recordul în materie de vânzări a casei de discuri Cat Music/Media Services, record de aproape un milion de unităţi în anul 1998.
Din punctul de vedere al hip-hop-ului, al şaselea an de rap a adus pentru România primul videoclip de acest gen din istorie, anul ’98 fiind, fără îndoială, anul Cartelului, anul B.U.G. Mafia.
Absenţa trupei Paraziţii a făcut posibilă, fără prea multe greutăţi, dominarea scenei rap de către B.U.G., susţinută de La Familia şi Il-egal. Toate cele trei trupe au lansat albume cu greutate reuşind să se impună în fruntea clasamentului de hip-hop autohton.
S-au simţit prezenţele tot mai accentuate a vocii feminine în rap-ul românesc precum şi a primelor tendinţe de producător din partea unor artişti din domeniu. Motivul absenţei trupei Paraziţii nu va fi discutat dar merită menţionat faptul că a fost perioada când s-a concretizat stilul grupului, albumul lansat un an mai târziu confirmând cele spuse.
Astfel, 1998 nu este altceva decât un an care marchează începutul celei de-a doua părţi din primul deceniu de hip-hop din România, nu doar calendaristic ci şi calitativ.
2.2 Pe mâna profesioniştilor
Am pomenit la începutul capitolului de apariţia studiourilor de înregistrare competitive, care datorită cererii, au apărut în 1998 într-un număr destul de mare. Unele dintre ele au existat şi înainte, însă nivelul de calitate al sunetului era pus sub semnul îndoielii.
S-au evidenţiat trei studiouri, care au devenit, în perioada înregistrărilor, o a doua casă pentru membrii trupelor: Midi Sound, Magic Sound şi Hit Factory, ultimul situat în afara capitalei, la Sebeş, Alba.
Trupele au apelat la compozitori cu renume, nu pentru texte ci pentru negative, renunţând parţial sau total în a-şi face singuri instrumentalele. Iată deci, un alt element care a contribuit enorm la îmbunătăţirea hip-hop-ului românesc.
Nume precum Zsolt Kerestely şi fiul lui Andrei sau Camil Beldeanu şi-au făcut apariţia pe copertele albumelor semnate B.U.G. Mafia, La Familia sau Il-egal, la care se mai adaugă nume de profesionişti precum Edy Schneider, Andrei Vlad, Gabi Mitran, Cristi Dobrică.
Această colaborare între cei mai buni a avut un singur rezultat şi anume succesul pentru toţi cei implicaţi.
2.3 Cătălina Toma
Este vocea pe care o putem recunoaşte pe majoritatea pieselor albumelor semnate B.U.G. Mafia şi La Familia, adică pe „de cartier” şi pe „ Nicăieri nu-i ca acasă”.
Meritul i-a aparţinut lui Don Baxter, care în 1998 a propus-o pe Cătălina băieţilor din B.U.G. datorită vocii ei, care, trebuie să recunoaştem, este excelentă. De la Mafia şi până la trupa La Familia pasul a fost scurt.
Pe albumul „de cartier”, începând cu piesa „Viaţa-i doar un drum spre moarte”, „Poveste fără sfârşit”, „De cartier” şi terminând cu „Ai grijă de şmenaru’ tău”, vocea Cătălinei a lăsat o amprentă puternică, reuşind să contribuie la succesul pieselor. Acelaşi aport l-a adus şi în cazul La Familiei, la piesele „Aşa-i frumos”, „Poveste de cartier” şi „Cine a zis că e uşor”.
Colaborarea Cătălinei Toma cu B.U.G. Mafia a provocat, mai ales după lansarea albumului „de cartier”, unele scandaluri. Cătălina a declarat de mai multe ori reprezentanţilor presei că succesul trupei şi a albumului s-a datorat vocii ei, în mare parte. Alţii, au spus că întreaga faimă obţinută de Cătălina în 1998 şi după aceea (dar nu pentru mult timp) a rezultat de pe urma colaborării cu B.U.G., trupa care a ajutat-o să-şi creeze un nume în România, pe piaţa muzicală.
Adevărul este că ambele tabere au avut dreptate, deoarece atât B.U.G. Mafia cât şi Cătălina Toma au avut de câştigat de pe urma acestei colaborări.
2.4 Al doilea album Il-egal
Se intitulează „Timpul se scurge” şi a fost lansat după maxi-single-ul „Niciodată nimeni”, primul maxi-single al trupei.
Albumul debutează puţin diferit faţă de celelalte, şi anume nu printr-un intro ci prin piesa „De aici până acolo sus” în colaborare cu Reini T, piesă dedicată memoriei lui Ciprian „Cipa” Georgescu. Dacă în 1998, La Familia au renunţat la Onny şi July în favoarea Cătălinei Toma, Il-egal a apelat la cale două voci feminine pe „Timpul se scurge”, reuşind un salt calitativ în ceea ce priveşte refrenele pieselor.
Referitor la acest album şi la Il-egal în general, merită menţionate două lucruri interesante. Piesa „Bagabonţii fac cartierul să se-nvârtă” în colaborare cu Mr. Juice (Tataee din B.U.G.) reprezintă singura legătură directă dintre Il-egal şi B.U.G. Mafia, în decursul primului deceniu de hip-hop din ţară. Pe nici un alt album Mafia sau Il-egal, cele două trupe nu se vor mai întâlni pentru a colabora în vreun fel. Dar, într-o altă ordine de
idei, piesa este reuşită, motiv pentru care ea a apărut un an mai târziu pe compilaţia „Star de cartier”.
Al doilea lucru interesant implică de data aceasta şi trupa La Familia. Nu doar pe „Timpul se scurge” ci şi pe celelalte albume se simte legătura strânsă dintre Sişu din La Familia şi membrii trupei Il-egal, în timp ce a doua jumătate din La Familia, Puya, colaborează mai mult cu B.U.G. Mafia. Explicaţia este relativ simplă şi constă în faptul că Sişu a făcut cândva parte din Il-egal, trupă pe care a părăsit-o pentru a forma La Familia.
Versurile pieselor „Motive” şi „Unu câte unu” atacă, fără a da nume însă, membrii Sindicatului. Dacă tot am ajuns la versuri, trebuie spus că albumul „Timpul se scurge” este unul al contrastelor datorită faptului că cele spuse în piesele „De aici până acolo sus” sau „Timpul se scurge” rămân în antiteză cu atitudinea băieţilor de pe alte piese ale albumului, care au la bază idei precum jaf armat, crime, bătăi. Acelaşi aspect îl întâlnim încă în 1998 şi pe albumul Mafiei, spre deosebire de La Familia, al cărei album este mult mai echilibrat.
Cele mai bune piese de pe album rămân „De aici până acolo sus”, „Bagabonţii fac cartierul să se-nvârt㔺i „Timpul se scurge”, materialul încheindu-se cu piesa „Niciodată un nimeni”.
2.5 Cel mai bine e acasă
Unii zic că dacă B.U.G. Mafia n-ar fi lansat „de cartier” în 1998, albumul La Familiei, intitulat „Nicăieri nu-i ca acasă”, ar fi fost declarat albumul rap al anului. Au dreptate, fără nici o îndoială.
Cea mai cunoscută piesă de pe album şi probabil cea mai cunoscută piesă a trupei de până acum, „Tupeu de borfaş”, a adus lovituri grele Sindicatului imediat după lansarea ei, întărind poziţia Cartelului. Au fost vizaţi „capii” Sindicatului, adică Rimaru din R.A.C.L.A., Tase din Pirats Clan şi întregul efectiv din Getto Dacii. Succesul piesei s-a datorat şi videoclipului filmat un an mai târziu, „Tupeu de borfaş” fiind primul clip al trupei La Familia.
„Nicăieri nu-i ca acasă” prezintă caracteristici ale stilului La Familia deja format şi extrem de competitiv. Maturizarea artistică este prezentă pe întregul album, dar se evidenţiază prin piesele „Uneori viaţa e o târfă” şi „Unii nu înţeleg”. În ceea ce priveşte piesa „Unii nu înţeleg”, criticii au declarat că aceasta este copiată după o piesă de-a lui 2Pac, şi anume „I ain’t mad at cha” şi că „Tupeu de borfaş” seamănă cu o altă piesă semnată 2Pac- „Made Niggaz”. Există într-adevăr asemănări în ceea ce priveşte linia melodică a piesei şi structura acesteia, însă versurile celor doi, Puya şi Sişu, sunt adaptate realităţilor româneşti.
Diferenţa dintre albumul de debut şi „Nicăieri nu-i ca acasă” se poate observa comparând varianta piesei „Băieţi de cartier”, din ’97, cu varianta remixată din 1998, unde nu doar instrumentaţia, calitatea sunetului sunt îmbunătăţite ci şi tehnica vocală şi unele versuri suferă modificări în bine.
„Poveste de cartier” reuneşte primele două rap-eriţe ale neamului românesc, Marijuana şi Ganja, piesa fiind prima şi una dintre puţinele piese exclusiv feminine din rap-ul autohton. Vocile Cătălinei Toma şi a celor doi băieţi din 3 Sud Est, Laurenţiu şi
Mihai, au lăsat o amprentă puternică asupra albumului. Cele mai bune piese sunt „Tupeu de borfaş”, „Unii nu înţeleg” şi „Cine a zis că e uşor”.
2.6 Abumul anului
Este, fără îndoială, albumul lansat de cei trei componenţi ai trupei B.U.G. Mafia, Uzzi, Caddy şi Tataee, şi anume „de cartier”.
Lucrat în studiourile Hit Factory şi Midi Sound, materialul a provocat o adevărată agitaţie în masă. Nu a trebuit mult pentru ca presa, sub toate formele ei, să ia în vizor trupa, catalogând-o „fenomenul B.U.G. Mafia”. Toate ideile, părerile, declaraţiile referitoare la Mafia, din aceea perioadă, nu au făcut altceva decât să sporească prestigiul trupei şi vânzările acesteia.
Amatorii genului şi fanii trupei se aşteptau la un album reuşit şi datorită succesului pe care l-a înregistrat maxi-single-ul „Pentru ’98”, care a fost lansat înainte de „de cartier”. La fel ca în cazul trupei Il-egal, materialul este unul al contrastelor. Se păstrează încă idei ce exprimă atitudini de băieţi răi, duri, însă apar şi texte, versuri ceva mai profunde. Oricine poate observa diferenţe de mesaj dintre piese ca „Raid mafiot”, „Ghici cine s-a-ntors” sau „Limbaj de cartier” pe de o parte, şi „Viaţa-i doar un drum spre moarte” sau „Poveste fără sfârşit”, pe de altă parte.
În legătură cu piesa „Limbaj de cartier” trebuie menţionat un lucru destul de relevant. În cei primii zece ani de hip-hop românesc, primele două trupe ale ţării, Paraziţii şi B.U.G. Mafia, au colaborat într-un fel doar de două ori. Prima oară a fost pe această piesă, unde Tenny-e (Cheloo) a fost invitatul băieţilor din B.U.G., alături de Puya din La Familia.
Gunja şi Cătălina Toma sunt singurele voci feminine de pe întregul album. Cu piesa „Poveste fără sfârşit” trupa a fost la un pas de a câştiga, în cadrul Galelor Ballantine’s, titlul de cea mai bună piesă a anului. Nu a fost să fie, însă băieţii s-au simţit mai mult decât mulţumiţi în momentul în care publicul din sală a început să scandeze: „Ma-fi-a, Ma-fi-a”.
A fost momentul în care Uzzi, Tataee şi Caddy au conştientizat faptul că B.U.G. Mafia devenise nu doar o simplă trupă de rap, ci un fenomen la scară naţională, o întâietate în hip-hop-ul românesc.
2.7 Primul videoclip hip-hop din România
Datează din 1998 şi îi are ca actori principali pe Loredana Groza şi B.U.G. Mafia.
După lansarea albumului „de cartier” de către Mafia, Loredana, susţinută de Marian Ionescu, a contactat trupa, fiind interesată de o colaborare cu ea. Cei trei componenţi au fost greu de convins dar până la urmă au acceptat.
Aşa a rezultat piesa „Lumea e a mea”, care a fost lansată pe piaţă sub forma unui maxi-single inedit, datorită a mai mulţi factori. În primul rând, „Lumea e a mea” a condus la colaborarea a celor mai mari case de discuri, Media Promusic şi Media Services, prima fiind producătoarea materialului, a doua ocupându-se de distribuţie. Colaborarea a fost una de succes, ambele case de discuri având de câştigat de pe urma ei.
Cel de-al doilea aspect interesant constă în faptul că maxi-single-ul „Lumea e a mea” este primul din România în care celelalte piese, în afara celei de bază, au fost făcute de dj. precum Dj. Vasile sau Dj. Phantom (Edy Schneider).
Viorel Sergovici şi Bogdan Albu sunt cei care au regizat primul videoclip hip-hop din România, intitulat „Lumea e a mea”, cu scopul de a promova maxi-single-ul. Chiar şi în lipsa unui post de televiziune muzical românesc, clipul a fost promovat de postul naţional Pro TV, succesul acestuia fiind unul destul de mare.
Legătura cu Loredana Groza reprezintă prima şi singura colaborare de o asemenea amploare a trupei B.U.G. Mafia cu artişti aparţinând altor genuri muzicale.
2.8 Atomic TV K –Lumea
Este numele primului post de televiziune muzical din România, care s-a implicat în industria muzicală prin producerea de videoclipuri pentru piese din repertoriul artiştilor autohtoni.
Apariţia acestui post de televiziune a oferit, atât caselor de discuri cât şi artiştilor, noi căi de promovare. Postul a acţionat însă diferit faţă de modalităţile din Occident. Astfel, în perioada 1998-1999, adică în decurs de un an, Atomic a produs aproximativ 30 de videoclipuri, suportând toate cheltuielile, trupele fiind alese în funcţie de target-ul postului.
Printre cele 30 de videoclipuri se numără şi primul clip al trupei La Familia, intitulat „Tupeu de borfaş”, care a apărut în 1999 pentru a promova albumul „Nicăieri nu-i ca acasă” din 1998.
Motivul pentru care Atomic a decis să producă din propriile fonduri aceste videoclipuri a fost legat de nesiguranţa caselor de discuri cu privire la eficienţa unor astfel de investiţii. Această nesiguranţă a dispărut în timp deoarece numărul videoclipurilor autohtone la sfârşitul anului 2001 trecuse de 300.
Primul deceniu de hip-hop din Romania
1992- 2002
1999
Cap. 3
3.1 Cu dreptul înainte
3.2 Fără probleme
3.3 Rapsodique M&G
3.4 Anda Adam
3.5 Made in Berceni
3.6 Primul album solo din România
3.7 Da Hood Justice
3.8 R.A.C.L.A.
3.9 Casino
3.10 Primii rap-eri în postura de producători
3.11 Cat Music versus A&A Records
3.12 Singurii din Sălăjean
1999
Cap. 3
3.1 Cu dreptul înainte
Dacă în anul 1998 scena rap-ului autohton a fost dominată de B.U.G. Mafia, urmată de La Familia şi Il-egal, 1999 a propus un număr mare de producţii hip-hop datorită multelor trupe implicate.
Începând cu Paraziţii, în a cărei revenire puţini au mai crezut, Morometzii, B.U.G. Mafia, M&G, R.A.C.L.A., Da Hood Justice şi continuând cu La Familia, Royala Mare, Casino (cândva Gangsta Clique) şi XXL şi 10Grei- toate au lansat albume ce au schimbat faţa rap-ului românesc. Anul 1999 a adus, printre altele, primul album solo din România, primul maxi-single al celor din La Familia şi primul album produs în totalitate de Tataee şi care nu este al trupei B.U.G.
Din punct de vedere al numărului de materiale lansate, R.A.C.L.A. şi La Familia au ocupat prima poziţie, ambele lansând în 1999 câte un maxi-single şi un album. Dacă tot am vorbit de producători merită amintit Puya care, ajutat într-o oarecare măsură de Sişu, a produs maxi-single-ul Marijuanei, intitulat „Tre’ să spun”.
S-au evidenţiat casele de discuri Cat Music/Media Services şi A&A Records prin numărul artiştilor hip-hop semnaţi, ambele deţinând nume importante precum: B.U.G. Mafia, La Familia, Il-egal (Cat Music) şi Paraziţii, R.A.C.L.A. (A&A Records).
3.2 Fără probleme
Se referă la albumul trupei Paraziţii care, după o pauză de mai bine de un an, a revenit cu „Nici o problemă”.
Componenţa grupului a fost schimbată, Dj. Y.E.S. părăsindu-i pe băieţi, locul lui fiind luat de cel mai bun dj. al neamului românesc, Freaka Da Disk, fost membru al trupei Morometzii. Tot în 1999 Paraziţii au început colaborarea cu primul label underground din România, Rebel Music, patronat de Gianiny Munteanu, care a devenit managerul trupei.
Albumul a fost lansat în luna iulie la A&A Records, materialul fiind lucrat în Studio Box, proprietatea lui Vlad Blându, unde Cheloo lucrase ca inginer de sunet. Piesa „Bagabonţii ’99” a fost primul extras de pe album care a beneficiat de un videoclip. În luna august clipul a doborât recordul de audienţă pe Atomic, o lună mai târziu C.N.A.-ul interzicând difuzarea acestuia.
Cele mai bune piese rămân „Nu mă schimbi”, „Bagabonţii ’99” şi „Omu’ din liftu’ tău” care la sfârşitul anului a fost declarată de Pro FM piesa anului.
3.3 Rapsodique M&G
Au revenit în 1999 cu maxi-single-ul „Aşa ne place”, material editat de A&A Records şi lucrat împreună cu B.U.G. Mafia şi Cheloo din Paraziţii.
Piesele „Aşa ne place”şi „Rege pentru o zi” sunt destul de diferite deoarece pe prima se simte amprenta puternică a celor trei din B.U.G., în timp ce pe a doua piesă vocea lui Cheloo duce înspre stilul Paraziţii.
Înregistrată în Magic Sound Studio, „Aşa ne place” are un caracter destul de violent, chiar dacă facem abstracţie de numărul mare de cuvinte obscene. Acest caracter însă, este totalmente motivat având în vedere jocul neloial al multor trupe din aceea perioadă, de pe scena rap-ului românesc.
Spre deosebire de „Aşa ne place”, unde se ating subiecte precum conflictele dintre trupe sau felul în care acestea sunt privite în general iar in prim plan se găseşte cartierul Pantelimon (locul de provenienţă atât a B.U.G. Mafiei cât şi a trupei M&G), piesa „Rege pentru o zi” prezintă un caracter social.
3.4 Anda Adam
Este urmaşa Cătălinei Toma în ceea ce priveşte colaborările cu trupe din sfera hip-hop-ului. Totuşi nu a beneficiat de acelaşi succes de care s-a bucurat colega ei de breaslă, unii spunând că unul din motive ar fi că nu a apărut pe nici o piesă a trupei B.U.G. Mafia.
Într-adevăr, Anda şi B.U.G. nu s-au întâlnit niciodată pentru a lucra în studio dar colaborările întreprinse cu La Familia, trupă cu o deschidere muzicală mai largă, au ajutat-o mult. De fapt, Puya a fost cel care i-a produs Andei piesa „Ca între fete” alături de Marijuana, piesă ce a fost lansată pe piaţă alături de alte trei melodii sub forma unui maxi-single editat de A&A Records. Însă nu doar La Familia a beneficiat de vocea Andei Adam în 1999 ci şi alte trupe precum R.A.C.L.A.
Proiectul „Nu mă uita”, lansat tot de A&A, a avut-o pe aceasta ca invitată specială şi s-a bucurat de un succes imens. „Nu mă uita” a reprezentat revenirea (destul de controversată) a trupei R.A.C.L.A. şi consacrarea definitivă a Andei Adam.
Astfel, dacă în 1999 Cătălina Toma a intrat sub tutela lui Don Baxter, mai apoi a lui Papa Junior, Anda a rămas aproape de La Familia, Marijuana şi R.A.C.L.A.
3.5 Made in Berceni
Este vorba despre trupa Morometzii, originară din cartierul bucureştean Berceni, care a lansat albumul „Sud Still” atunci când încă Freaka Da Disk se mai număra printre membrii grupului.
Editat de A&A Records, materialul a fost promovat de piesa „Oamenii mei” care a beneficiat şi de un videoclip. „Oamenii mei” reprezintă primul (şi singurul până la ora actuală) clip animat din România.
Majoritatea pieselor conţin colaborări cu nume precum Partizanu’, Kronic sau Neg’Jack, prezenţa lui Aurelian Temişan fiind o surpriză plăcută. Piesele cele mai profunde sunt „Vino să mă vezi, mamă” dedicată memoriei mamei lui 1-Q Sapro şi
„Yugoslavia”, apărută în condiţiile în care în acele săptămâni S.U.A. desfăşura acţiuni militare asupra acestei ţări.
Muzica pieselor este semnată de 1-Q Sapro şi Freaka Da Disk, Camil Beldeanu, Mircea Petru şi Gabi Mitran ajutându-i pe cei doi. Cele mai bune piese ale albumului sunt: „O simţi în aer”, „Vino să mă vezi, mamă” şi „33’ la umbră”.
3.6 Primul album solo din România
A fost lansat de Mediapro Music şi aparţine membrului fondator din Morometzii, 1-Q Sapro.
„Yo cunosc periferiah” conţine zece piese total diferite datorită diverselor subiecte abordate. Încă din prima piesă, cuvântul „cartier” este înlocuit cu „periferia”, Sapro reuşind să se deosebească de tiparul existent atunci.
„Dragi heterosexuali…Playboy” aduce puţină culoare albumului în timp ce „Kontestatzi cât vretzi” este o replică dată celor care atacă fenomenul hip-hop în zadar.
„Sărmăluţa party” este prima piesă din ţară care îmbină (cu succes) elemente din folclor cu elemente de rap. Acelaşi procedeu, doar mai slab conturat, îl întâlnim pe „Aoleu…mi-e rău”.
Spre deosebire de albumul „Sud Still”, unde muzica a fost făcută în mare parte de 1-Q Sapro, pe „Yo cunosc periferiah” Mihai Alexandru este producătorul muzical.
Întregul album conţine o singură înjurătură, anunţată ca atare pe coperta albumului, prezentă pe „Ini mini Yo (tra la la)”, restul pieselor fiind pe deplin difuzabile.
„Colegu’ lu’ Mcloud” conţine o scurtă lecţie de istorie, cele mai bune piese fiind „(Yo cunosc) Periferiah”, „Kontestatzi cât vretzi” şi „Sărmăluţa party”.
3.7 Da Hood Justice
Membră de bază a Sindicatului, Da Hood Justice a lansat în 1999 sub Cat Music/Media Services cel mai bun album din întreaga carieră, intitulat „Direct din unda’ground”. De fapt, singurele acţiuni concrete întreprinse de membrii Sindicatului în ’99 au purtat semnătura trupelor Da Hood Justice şi R.A.C.L.A. A fost perioada în care Cartelul începea să câştige teren în defavoarea Sindicatului, chiar şi în absenţa totală a trupei Il-egal sau scurta apariţie a celor trei din B.U.G. Mafia.
„Direct din unda’ground” reuneşte prin feat-uringuri nume precum R.A.C.L.A., Dj. Sleek, M&G şi Methadon 3000. Albumul a beneficiat şi de două videoclipuri, la piesele „Direct din unda’ground” şi „Supersonic”. Piesa „Şcoala veche de rap” reuneşte cele mai vechi voci ale hip-hop-ului românesc: Rimaru’ din R.A.C.L.A., Mary şi Co G din Rapsodique M&G.
„Sfârşit de mileniu” este cea mai reuşită piesă de pe „Direct din unda’ground”, vocea lui Nai’gh’ba potrivindu-se bine cu vocea Cristinei Giurgiu.
La partea instrumentală Da Hood Justice a colaborat cu Călin C., Cristi Andrei, Gabi Mitran şi Mircea Petru. Cele mai bune piese rămân „Sfârşit de mileniu”, „Supersonic” şi „Şcoala veche de rap”.
3.8 R.A.C.L.A.
Trupa cu primul album rap din România a lansat în 1999 proiectul „Nu mă uita” în colaborare cu Anda Adam. Acesta a venit după succesul albumului lansat anterior şi anume „Rime de bine”, album care a confirmat statutul trupei pe plan naţional.
Piesele „Belele” (în colaborare cu Roxana din Capuccino) şi „Orice laş” sunt cele mai reuşite şi implicit cunoscute piese de pe album, „Rime de bine” bucurându-se de o serie de colaborări din rândul membrilor Sindicatului: Piele şi Os din Getto Dacii, Na’gh’ba din Da Hood Justice, Vexxatu Vexx şi Brugner din Delikt.
Revenind la „Nu mă uita”, acest proiect a creat multă vâlvă în jurul trupei. R.A.C.L.A. a fost acuzată că a făcut concesii, abordând un stil mult prea comercial şi că Anda Adam a avut o parte de vină. Într-adevăr, atât piesa „Nu mă uita” cât şi „Fiesta” sunt puţin diferite faţă de stilul abordat anterior, însă nu trebuie exagerat.
În primul rând vocea şi contribuţia Andei este excelentă. În al doilea rând „Nu mă uita” este exemplul clar că o trupă trebuie să vândă pentru a mai rămâne la o casă de discuri şi că varianta pieselor comerciale este de cele mai multe ori cea mai bună soluţie. Absolut toate trupele hip-hop din România au piese comerciale sau cel puţin cu tendinţe de comercial chiar dacă membrii unora nu o vor recunoaşte niciodată.
În concluzie, ignorând toate remarcile care au fost făcute la adresa proiectului, „Nu mă uita” s-a bucurat de un succes destul de mare, la care a contribuit într-o mare măsură şi Anda Adam.
3.9 Casino
Cândva Gangsta Clique, trupa Casino a lansat în 1999, sub sigla Fresh Music/Intercont Music, albumul „Rău model”. În ceea ce priveşte componenţa grupului trebuie menţionat faptul că aceasta s-a schimbat de-a lungul anilor şi că unul dintre componenţi, Pablo, este fratele mai mic a lui Caddy din B.U.G. Mafia.
Un alt punct comun cu Mafia este cartierul Pantelimon, locul de provenienţă a băieţilor, cuvintele cele mai folosite pe intro-ul albumului fiind: „Din Pantelimon se ridică un rău model”. Pentru realizarea materialului trupa a colaborat cu nume mari din rap-ul românesc precum La Familia, Gunja, B.U.G. Mafia şi Giovanni din Il-egal. Înregistrat în studioul lui Ben (Vlad Blându) şi anume Studio Box, „Rău model” a beneficiat la partea instrumentală de contribuţia lui Tataee şi a lui Gabi Mitran.
Cele mai bune piese rămân „Sus în Rai” şi „Cu adevărat”.
3.10 Primii rap-eri în postura de producători
Sunt fără îndoială Tataee din B.U.G. Mafia şi Puya din La Familia. Ei au fost primii MC care s-au implicat efectiv în descoperirea noilor talente, ajutând trupele debutante să obţină contracte cu diferite case de discuri.
Puya, de exemplu, în timpul unui bal al vreunui liceu bucureştean i-a propus Gunjei să cânte, crezând în potenţialul ei. Tataee, după ce a observat trupa XXL şi 10Grei cântând în deschiderea B.U.G. Mafiei, a propus acesteia o colaborare. Ajunge să amintim faptul că însuşi Tataee a fost cel care a stat la baza formării trupei La Familia, însă acesta nu a apărut niciodată ca producător pentru că pur şi simplu nu a fost cazul. Şi La Familia a debutat prin susţinerea de concerte în deschiderea celor din B.U.G. Mafia dar cu timpul şi-a dezvoltat propriul stil şi propria manieră de a aborda lucrurile.
Maxi-single-ul de debut al primei rap-eriţe din România, Marijuana, poartă semnătura celor doi din La Familia, Sişu şi Puya. Inregistrat în studiourile Midi Sound, Hit Factory şi M+ Production, materialul are la bază 2 piese: „Fii pe fază” şi „Tre’ să spun”, ultima beneficiind şi de un videocilp. Textele au fost scrise de Puya, de muzică ocupându-se La Famila, Camil Beldeanu şi Eddy Schneider.
Tataee s-a ocupat în 1999 de albumul de debut al trupei XXL şi 10Grei intitulat „Personaju’ negativ”, asta în condiţiile în care B.U.G. Mafia a făcut o singură dată prezenţa prin lansarea maxi-single-ului „România”. Unii credeau că sfârşitul „fenomenului B.U.G.” se apropia datorită singurei apariţii din 1999 dar şi datorită acestor activităţi de producător şi manager întreprinse de Tataee. Chiar şi aşa, Tataee nu a neglijat Mafia, albumul lansat ulterior confirmând acest lucru.
Revenind la XXl şi 10Grei şi la al ei album de debut, piesa „Privesc de sus” a promovat albumul, beneficiind şi de un videoclip. Această piesă a provocat numeroase discuţii, de la cei mai înverşunaţi critici şi până la simpli ascultători. Unii spuneau că „Privesc de sus” este o reuşită care egalează succesul piesei „Poveste fără sfârşit” , alţii catalogând-o un eşec.
Albumul a adus însă ceva nou pentru România, şi anume prima piesă în regim de freestyle, intitulată cum altfel decât „Freestyler”. Ignorând feat-uringul cu Tataee, trupa nu a colaborat cu alte nume celebre, din contră, a adus la rândul ei nume noi pe scena rap-ului românesc. Este vorba despre trupele Rasa şi Mahsat, trupe care până la sfârşitul 2002 s-au aşezat pe lângă câte o trupă renumită, pentru a putea fi numiţi fruntaşii noii generaţii de rap din ţară.
Albumul „Personaju’ negativ” s-a vândut destul de bine, prinzând la public, Tataee fiind unul dintre principalii „vinovaţi”. Spre deosebire de Marijuana care, ajutată de La Famila , a revenit cu albumul de debut în 2000, trupa XXL şi 10Grei nu a mai lansat nimic până la sfârşitul primului deceniu de hip-hop din România, apărând doar cu un remix la piesa „E vorba de bani” cândva prin 2002 şi prin diverse colaborări pe albumele trupelor apropiate.
3.11 Cat Music versus A&A Records
Sunt casele de discuri care în 1999 deţineau cele mai multe trupe de rap din România, Cat Music/Media Services stând în spatele trupelor din Cartel, în timp ce A&A Records promova membrii Sindicatului şi nu numai.
După cum am mai spus-o, ambele case de discuri deţineau trupe (într-o egală măsură) din elita rap-ului românesc: Paraziţii, R.A.C.L.A., Morometzii (A&A) şi B.U.G. Mafia, La Familia, Il-egal (Cat Music). În 1999 ambele case de discuri au ieşit la înaintare cu câte o compilaţie, Cat Music editând „Star de cartier” iar A&A Records „Hip şi Hop Murale”.
Compilaţia „Star de cartier” a reunit 12 nume din rap-ul românesc, pe lângă Mafia, La Familia şi Il-egal făcându-şi loc Da Hood Justice („Direct din unda’ground”), Sens Unic („Şampanie şi tequila”), Papa Junior („Mă reprezint”), Bruckner („Prinşi în joc”- în colaborare cu La Familia), Don Baxter („Zi de zi”), La Primera („Primera joint”), Methadon 3000 („Decalog”), Marijuana („Tre’ să spun”) şi Puterea Cuvântului („Eliza”). Există mai multe aspecte care fac această compilaţie să fie reuşită, în primul rând piesa B.U.G. Mafiei („Reprezint strada”) regăsindu-se doar pe maxi-single-ul „România” şi pe această compilaţie. Un alt aspect interesant vizează trupa La Familia care are cele mai multe apariţii pe „Star de cartier” şi al cărei video edit la piesa „Tupeu de borfaş” apare numai pe compilaţie. Cătălina Toma este şi ea prezentă pe piesele Mafiei („Reprezint strada”), Don Baxter („Zi de zi”) şi Il-egal („Star de cartier”).
Spre deosebire de „Star de cartier”, pe care majoritatea trupelor erau cu vechime în showbiz, compilaţia produsă de A&A Records a adus pe scena rap-ului două trupe noi: New Entry şi Drepturi Egale. Celelalte trupe de pe „Hip şi Hop Murale” sunt Paraziţii, Morometzii, R.A.C.L.A., Matze, M&G, Getto Dacii. Şi această compilaţie are câteva aspecte interesante, primul fiind legat de Paraziţii, piesele de pe „Hip şi Hop Murale” anunţând atât revenirea trupei cu noul component (Freaka Da Disk) cât şi lansarea noului album „Nici o problemă”. Un alt aspect vizează modul în care compilaţia a fost lansată, trupele de pe casetă susţinând un show de zile mari la Circul de Stat din Bucureşti, unde concomitent (respectând adevăratul hip-hop) s-a organizat un concurs de gaffiti. Rulotele aflate în parcarea circului au devenit suportul de lucru al echipelor de graffiti venite din întreaga ţară.
Dacă pe „Star de cartier” Cătălina Toma a fost cea care a avut ultimul cuvânt de spus în ceea ce priveşte vocile feminine (pe refrene), pe „Hip şi Hop Murale” acest statut i-a revenit Andei Adam.
Ambele compilaţii au fost încununate de succes, de pe urma lor beneficiind nu doar trupele prezente ci şi cele două case de discuri: A&A Records şi Cat Music/Media Services.
3.12 Singurii din Sălăjean
La Familia este trupa care a avut cele mai multe apariţii pe scena rap-ului autohton în 1999. Pe lângă ediţia video a piesei „Tupeu de borfaş”, prezenţa cu 2 piese pe „Star de cartier” şi maxi-single-ul Marijuanei, trupa a lansat „Dumnezeu e băiat de cartier (oare?)” şi „Bine ai venit în paradis”.
„Dumnezeu e băiat de cartier (oare?)” reprezintă primul maxi-single al grupului înregistrat în studiourile United Music Production şi Magic Sound. Materialul s-a vândut destul de rău, cauza directă fiind lipsa de promovare a celor de la Cat Music şi nu caracterul şocant (zic unii) a piesei „Dumnezeu e băiat de cartier (oare?)”. Presa a fost surprinsă (poate cuvântul e prea moale) la auzirea numelui maxi-single-ului, comentariile şi criticile apărând din partea unora care nici măcar nu ascultaseră piesa înainte. „Dumnezeu e băiat de cartier (oare?)” a beneficiat şi de două colaborări, prima cu Caddy din B.U.G. pe piesa „Nimic de pierdut”. A doua colaborare se leagă de ce am declarat înainte despre La Familia (trupa cu deschiderea muzicală cea mai amplă în ceea ce priveşte colaborările) şi vizează trupa Direcţia 5 care a realizat negativul remix-ului piesei „Unii nu înţeleg”. Pe refren apare şi vocea Cătălinei Toma.
Dacă „Dumnezeu e băiat de cartier (oare?)” nu s-a bucurat de un succes comercial uriaş, despre „Bine ai venit în paradis” nu se mai poate spune acelaşi lucru. Criticii au declarat şi susţin în continuare că acest album reprezintă o nouă etapă în procesul de maturizare a trupei. Există, într-adevăr diferenţe între „Nicăieri nu-i ca acasă” şi „Bine ai venit în paradis”, însă adevărata maturizare artistică a fost atinsă de La Familia pe „Ca la noi” în 2000.
Pe „Bine ai venit în paradis” se observă, în primul rând, o schimbare radicală de sound datorită încetării colaborării trupei cu studioul Hit Factory, adică cu Eddy Schneider, care a lăsat o amprentă destul de relativă pe negativele albumului anterior. Dacă pe „Nicăieri nu-i ca acasă” La Familia a colaborat, din sfera trupelor de rap, doar cu B.U.G. Mafia, pe „Bine ai venit în paradis” lista s-a lărgit cu nume ca: 6ase: 6ase, Casino, Pacha Man, 1-Q Sapro. Anda Adam şi Dan Armeanca i-au mai ajutat pe Sişu şi Puya la realizarea albumului.
Piesele „Puya e pe scenă” şi „Nopţi albe” reprezintă primele tendinţe, încă totuşi slab conturate, de cariere solo ale lui Puya şi Sişu. „Probleme de familie” este piesa care depăşeşte ca subiect central cartierul, tratând fapte ce, din păcate, ţin de realităţile din România şi nu numai, piesa beneficiind şi de un videoclip (al doilea al trupei).
Piesele care se impun sunt „E timpul să facem câteva hârtii”, „N-am voie să uit”, şi „Probleme de familie”, acestea fiind şi cele mai bune de pe întregul album.
Primul deceniu de hip-hop din Romania
1992- 2002
2000
Cap. 4
4.1 Apogeul
4.2 Trupa şi albumul anului
4.3 Il-egal
4.4 R.A.C.L.A.
4.5 La Familia
4.6 Paraziţii
4.7 Morometzii
4.8 Marijuana şi albumul de debut
4.9 K-gula
4.10 Roxana Iacob
4.11 Primul proiect solo din La Familia
4.12 Alţii şi altele
2000
Cap. 4
4.1 Apogeul
A fost atins o dată cu venirea anului 2000 şi împlinirea a opt ani de hip-hop în România. Vorbim despre cel mai complex an din rap-ul românesc, în care absolut toate trupele prezente pe prima treaptă a hip-hop-ului şi-au făcut apariţia pe piaţă cu cel puţin câte un album. O parte din ele au făcut mult mai mult, numărul producţiilor editate fiind un record pentru România.
2000 a adus şi primul proces penal din rap-ul românesc care a implicat pe de-o parte Paraziţii iar pe de altă parte conducerea casei de discuri A&A Records, procesul bucurându-se de o mediatizare deloc neglijabilă.
R.A.C.L.A. a revenit într-o nouă formulă, lui Rimaru alăturându-se Dj. Dox şi K-gula, trupa lansând un album de zile mari, intitulat „Plus infinit”. K-gula a îmbrăţişat cariera solo şi a lansat „Visuri în întuneric”, album necomercial care s-a vândut destul de bine în ciuda lipsei promovării.
Morometzii şi-au făcut simţită prezenţa prin „K.O.respunzător”, Royala Mare (ajutată de Don Baxter) prin „Soldaţi Zigzag” iar Marijuana prin albumul ei de debut „Cea mai fidelă fată”.
Il-egal a revenit în forţă, lansând în decursul anului două albume, primul „Il-egal non-stop” iar al doilea intitulat „Nu judeca!”. Nu a putut lipsi La Familia cu al ei „Ca la noi” şi nici Paraziţii, care după câştigarea procesului a lansat, la o altă casă de discuri, albumul „Iartă-mă”.
Supremaţia pentru anul 2000 însă, o deţine B.U.G. Mafia, care în decurs de aproximativ 10 luni (ianuarie- octombrie) a zguduit scena rap-ului românesc, lansând două albume şi un maxi-single, trupa reuşind încă o dată să-şi confirme statutul în hip-hop-ul autohton.
Începând cu acest an, ambele baricade, atât trupele cât şi casele de discuri au înţeles importanţa videoclipurilor, mărind sumele investite în producţia acestora. Rezultatele au putut fi cu uşurinţă observate pe clipuri ca „Un 2 şi 3 de 0” (B.U.G. Mafia) sau „Vorbe” (La Familia).
În ceea ce priveşte părerea criticilor referitor la acest an, aceasta este relativ unanimă. 2000 reprezintă anul de vârf al primului deceniu de hip-hop din România, culmea unui versant, pe care trupele au început să-l escaladeze încă din 1998.
4.2 Trupa şi albumul anului
Sunt, fără îndoială, B.U.G. Mafia şi al ei prim album din 2000- „După blocuri”.
Gândit, lucrat şi înregistrat în 1999, albumul a fost scos pe piaţă la data de 17 ianuarie, fiind primul album lansat în industria hip-hop-ului în 2000.
Lansarea a avut loc în clubul bucureştean Maxx, care este recunoscut pentru genul acesta de manifestaţii (lansări), mai ales din partea trupelor deţinute de Cat Music/Media Services. Reprezentanţii presei, care se aflau într-o parte a sălii, au fost atacaţii verbal de cei trei din Mafia încă de la începutul recitalului, aceştia menţinându-şi atitudinea violentă până la sfârşitul concertului. Nici nu a fost nevoie de mai mult. Comentariile n-au ezitat să apară, articolele şi interviurile şi-au făcut apariţia pe întreaga arie a presei (nu doar cea muzicală), rezultatul fiind doar unul singur, favorabil B.U.G. Mafiei: „După blocuri” este cel mai bine vândut album din România, în prima parte a anului 2000.
Referitor la „După blocuri”, nu putem spune doar că reprezintă cel mai violent şi probabil obscen album al trupei. Este mult mia mult decât atât. Vorbim despre cel mai complex material lucrat vreodată de cei trei, Tataee, Uzzi şi Caddy, album care a schimbat faţa rap-ului românesc prin transpunerea acesteia la un nivel superior. Acest lucru se poate observa pe toate piesele albumului, începând cu „Cartieru’ Pantelimon”, „La greu” şi terminând cu „Mahoarcă” , „După blocuri”.
Singurele voci consacrate din rap-ul autohton care au fost rugate să colaboreze la unele piese au fost Puya şi cei doi din M&G, Mary şi Co G. „Capu’ sus” este cea mai profundă piesă de pe album, putând fi considerată o continuare a celebrului hit „Poveste fără sfârşit” (ordinea celor trei rap-eri pe cele două piese fiind identică).
Piesa „După blocuri” a fost aleasă pentru videoclip, băieţii considerând-o cea mai expresivă în concordanţă cu ceea ce se găseşte pe album. Filmat în două zile (prima locaţie- un studio, a doua- cimitirul de maşini din cartierul Vitan), clipul s-a bucurat de un succes enorm, la care a contribuit într-o oarecare măsură şi Bogdan Albu, care a semnat regia.
Cele mai bune piese ale albumului sunt: „La greu”, „Capu’ sus” şi „După blocuri”, piesa „Unii sug ….” fiind probabil favorita presei şi a acelora care au atacat într-un fel sau altul trupa. Oricum „Unii sug ….” le este dedicată.
Numai prin acest album B.U.G. Mafia şi-a reconfirmat poziţia ocupată în hip-hop-ul românesc, fără a mai pune la socoteală maxi-single-ul „Un 2 şi 3 de 0” sau albumul „Întotdeauna pentru totdeauna”, care au adus trupei titlul (incontestabil) de cea mai bună trupă rap a anului.
Nu se putea ca o trupă de talia Mafiei să treacă prin anul 2000 fără a-l consemna într-un fel. Într-o altă ordine de idei, era inadmisibil ca trupa să nu lanseze vreun hit, mai ales după succesul de la începutul anului cu „După blocuri”.
Aşa a apărut piesa „Un 2 şi 3 de 0”, lansată sub forma unui maxi-single, care, peste vară, a devenit un hit, motivele fiind multiple. În primul rând, videoclipul piesei a fost unul de succes, rezultatul observându-se în vânzările albumului, cifrele atinse stabilind noi recorduri. Un al doilea motiv ar fi Villy (fost component al trupei Maniax), al cărui timbru vocal excelent s-a potrivit cu versurile refrenului. Pe lângă „Un 2 şi 3 de 0” şi un remix al acesteia, maxi-single-ul mai conţine piesa „Faţă în faţă”, care nu este altceva decât continuarea declaraţiilor începute pe „Unii sug ….”. Piesa „Un 2 şi 3 de 0” este extras pe single de pe albumul „Întotdeauna pentru totdeauna”, ultima producţie semnată de B.U.G. Mafia în 2000.
A fost lansat tot în Club Maxx, printre susţinătorii trupei aflându-se La Familia, Da Hood Justice şi cele două rap-eriţe, Marijuana şi Ganja. Vânzările acestui album au întrecut orice aşteptări, atât din partea trupei cât şi din partea casei de discuri, după primele două săptămâni cifra de 20.000 unităţi vândute fiind deja cu mult depăşită.
Pe acest album B.U.G. Mafia exprimă foarte clar tendinţele înfiinţării Casei, adică a propriei case de producţii. Piesa „Cuvinte grele” reuneşte viitorii MC ai Casei, mai puţin Puya şi Pacha Man, adică Luchian, Maximilian din Mahsat şi Villy.
Cele mai bune piese sunt: „Fără bani”, „Între noapte şi zi”, „Poezie de stradă”, ultima oferind posibilitatea B.U.G. Mafiei ca, prin intermediul unui nou extras pe single (al doilea de pe „Întotdeauna pentru totdeauna”), să revină în 2001.
„Întotdeauna pentru totdeauna” este ultimul album semnat de B.U.G. Mafia în cadrul primului deceniu de hip-hop din România.
4.3 Il-egal
După o pauză de mai bine de un an pe plan discografic (în 1999 lipsind cu desăvârşire), trupa Il-egal, formată din C-nyk şi Giovanni, a revenit în 2000 semnând două albume, spre mirarea unora care credeau că s-a terminat.
Primul album lansat se numeşte „Il-egal non-stop” şi a fost a doua producţie de rap lansată în 2000, după albumul Mafiei, „După blocuri”. Spre deosebire de „Timpul se scurge” (albumul anterior), „Il-egal non-stop” a adus o schimbare pozitivă de sound deşi de negativele ambelor albume s-au ocupat, pe lângă cei doi componenţi, Camil Beldeanu şi Eddy Schneider, înregistrările efectuându-se în studiourile Hit Factory şi Midi Sound. Din punctul de vedere al versurilor însă, piesele nu suferă mari îmbunătăţiri, mesajul fiind în general acelaşi pe toate.
Un alt aspect pozitiv al albumului îl reprezintă colaborările (aspect prezentat pe coperta materialului) cu Puya şi Sişu din La Familia, Marijuana, Brugner, Drew, Tigaie din Royala Mare, Freaka Da Disk şi Cătălina Toma.
Piesa care a promovat albumul şi care a beneficiat de un videoclip se numeşte „Il-egal non-stop”, pe care apare şi Puya. Clipul „Il-egal non-stop”a fost primul videoclip al trupei dar şi singurul din întreaga carieră de până acum.
„Fără speranţă”, „Încă în joc” şi „Dă din tot ce ai” rămân, pe lângă „Il-egal non-stop”, cele mai bune piese ale a