Pe bune. Muzical e foarte mișto, dar să asculți albumul ăsta pentru ritmuri & shit e ca și cum te-ai uita la Lista lui Schindler pentru efectele speciale. E un material foarte greu. Greu ca teme, greu de urmărit, greu de digerat. Dar mi-e teamă că e și prea țintit pe comunitatea negrilor din State ca să fie de importanță majoră pentru un ascultător român. Pot aprecia geniul din spatele versurilor și ce coaie a avut să supere deopotrivă albi/negri, republicani/liberali etc., dar nu mă atinge, nici muzical, nici tematic, pe cât ar putea să o facă alte albume, care nu încearcă atât de tare să fie metafora perfectă. E un punct de referință în hip-hop, dar pentru mine nu e un instant classic, pentru că e mai mult poezie cu mesaj decât artă de dragul artei.
...și nici nu știu pentru cine am scris asta.
