Boka, ca să-ți iesplic de ce ți-am răspuns, jignitule: tu mereu ne spui nouă să „mai ieșim din casă”, că viața nu e cum o trăim noi, viața se desfășoară la firul ierbii, la bodega din sat, în sărăcie, și frig, și foame, cu Georgică și Virginel, sau cum era exemplul ăla dobitoc cu inegalitatea dintre uameni. Gen, cu cât suferi mai mult, cu-atât ești mai adevărat, ai contururi mai clare, înțelegi mai mult. Și muzica cocalarească, gen Paraziții 2015, este, de asemenea, mai adevărată, că-i mai pe gustul celor mai adevărați dintre oameni (slippery slope, nene, că manelele ie și mai cocalărești, deci ascultătorii de manele sunt mai adevărați, nu? mă rog).
Ipoteza mea e că fix pe dos. Cu cât vezi mai multe, cu cât ai mai multe, cu cât poți visa la mai multe, cu atât înțelegi mai multe. Iar corporatiștii ca mine (vorba vine, că n-am auzit încă de o corporație de traduceri, dar mă rog) nu provin din părinți corporatiști, ci tot dintre Georgei. Eu am fost Georgică cea mai mare parte a vieții mele. (Ba chiar am refuzat unele ocazii să renunț la Georgism mai devreme, pentru că n-am vrut să scriu la comandă, dar asta-i altă discuție.) Asta-i viața, unii Georgei ajung doctori, alții corporatiști, alții președinți. Din păcate cei mai mulți rămân Georgei și ascultă Paraziții și Vali Vijelie. Ce ziceam, că mi-am pierdut firul...
Mă rog, ideea era că nu ne poți tu spune că ești mai hip-hop decât noi pentru că nu am rămas la fel de Georgei, orice ar înseamna asta pentru tine.
