1.
Suntem invatati de mici sa fim cuminti,
Sa ascultam si sa-i multumim pe parinti
Dar multumirea noastra unde e,
Fericirea voastra unde e,
Ce-a fost candva acum nu mai e
Si nu-nteleg de ce suntem asa agresivi noi,
Cand mai apare cate un zmardoi,
Ce-njura si va da o palma
Si nu strigati dupa mama,
Ripostam si dam inapoi
Chiar daca ala mai are in spate inca doi,
Te rog asculta-ma bine
Fii chill si bea un pahar cu mine,
Priveste la apus si zambeste cu mine,
Lasa caldura sa vina spre tine,
Imbratiseaz-o si imparte-o cu mine
Fii ca tine nu fi ca ei,
Simte cerul senin si spune-mi ca totu-i ok.
2.
Aminteste-ti cine esti,
Aminteste-ti pe cine iubesti,
Aminteste-ti ca n-o sa fii aici in veci
Si incearca sa lasi ceva in urma pana pleci!
Privesc zi de zi oameni care n-au un rol,
Banii le-au lasat demult sufletul gol,
si-as vrea sa dispara din decor,
Sa plece, sa se duca-n mortii lor!
Dar raman aici , persistenti
O intreag natie de egoisti nedrepti,
Care se stramba cand te vad cum scrii pe pereti,
Astia sunt diavoli ce nu merita sa-i ierti !
Aminteste-ti de tot ce-ai incercat odata,
Fii mandru chiar daca n-ai reusit nici-odata,
Abandonul fara incercare e doar o cale de scapare!
Si-mi amintesc ca am avut si eu probleme, datorii
Si s-a intamplat sa ma lase balta tovarasii,
Dar mereu mi-au ramas aproape fratii,
Pokemoni,rappa sau funky,
Nu conteaza aspectu, sunt ani de cand ii stiu
N-o sa ma schimbe cineva, caci asa vreau sa fiu.
Noi n-am crescut ca altii-n grad,
Am crescut cu tigari pe gard,
cu plimbari vara-n parc,
Ei sunt cei care nu m-au lasat sa cad
Prada tentatiilor in seringi ingropate,
Si pentru ei o sa fumez mereu, ca nu-mi pasa de sanatate
Ci doar de cei pe care-i iubesc si-i simt aproape.
Prea multi sacali ce se-ascund printre blocuri,
Prea multe pizde uzate care au mofturi,
Prea multi pusti se invart intre alcool si droguri,
Prea multi parlamentari care se omoara pentru voturi,
Prea multe curve care se fut dupa 2 shoturi,
Sunt prea multi si prea multe dar nu mai sunt locuri!
Poti avea tot daca te tine portofelu,
Sunt multi care-si uita originea si telul,
Si ii urasc, poate asta mi-e felul.
Sunt un simplu om primitiv intr-o lume moderna,
Inca folosesc lampa si lanterna,
Nu sunt profesor sa va predau o lectie,
Dar sunt prea multi care doar cand vad banii au erectie.
3.
Sunetul unui suflet care se sparge
E identic cu cel al picaturii care cade,
Cand aflata la nivelul cel mai inalt
Cade brusc si sufera un impact,
Desprinzandu-se-n mii de bucati usoare
Atat de multe si toate atat de goale,
Si apoi nu se opreste aici caci sunt toate calcate-n picioare,
Distruse in mod brutal si ireversibil
Cateodata de un om atat de penibil
Incat nu merita nici sa le priveasca,
Mergand fara sa stie ca poate iar sa greseasca,
sa distruga suflete deja rupte,
Picatura e doar una, doar ploaia contine multe
Si majoritatea se intorc acolo sus , de unde au venit
Traind iar 1 an sau 1 secol fericit,
Dar nu toate au acest vis implinit
Caci unele cad intru-n drum gresit,
Doar una ajunge in ape tulburi si negre
In tentatiile mortii se pierde,
Ingropata in sticle si tutun parca nu mai vede
Lumina care se stravede
Si care parca o cheama spre un loc mai fericit,
Dar nu poate sa se ridice, durerea parca ar dura un infinit,
Iar in ochii ei se vede nedeslusit
O veche umbra care parca l-a mai intalnit
Si se simte iar fericit si regasit,
Dar mizeria il trezeste si-si vede sufletul regasit,
Nu simte c-ar putea fi ranit,
Nu simte nici ura nici bucurie , nu simte nimic
Si crede ca totul va avea un sfarsit,
Crede ca spera dar defapt viseaza la unul fericit,
Caci a devenit un visator incurabil,
Stie ca urmeaza moartea ,dar si tristetea in prealabil,
Doar ironia ii ramane nemuritoare,
Caci cand totul dispare
Ironia e singura cale de scapare, de o oarecare redresare
Nimic nu mai e la fel, totul e trist si crede ca asa va fi mereu,
Am spus tot pt ca acea picatura, acel suflet sunt eu !
4.
Viata nu e , si nici n-a fost vreodara dura,
A fost mereu indiferenta si usoara
Dar noi o complicam , o facem sa para
Un drum plin de obstacole ce ne separa
De fericire,simtim ca nu ne lasa sa inaintam,
Putem sa mergem dar preferam sa alergam
Si nu ne oprim , si gresim , si n-auzim
Cum totul ne spune ca ar trebui sa ne oprim,
Si cand auzim mergem in continuare
Crezand ca asta e drumul spre soare
Ca totul e frumos si chiar asa cum pare,
Poteca asta ce nu se mai termina pare singura cale,
Pana revenim, cu picioarele pe pamant si observam
Ca un zid nu ne lasa sa continuam,
Vrem sa ne intoarcem, dar acum in loc de un drum sunt zece,
Zece moduri de a suferi , acum chiar avem de unde-alege
Si nu o facem, nu ne intoarcem
Ramanem acolo si zacem
Sperand ca zidul poate se va sparge
Sau ca o stea calauzitoare ne va-ntoarce,
Stam pe loc si cautam posibilitatea
De a ne gasi incet continuitatea,
si nu reusim, si zdrobim
Fiecare fir de praf pe care'l intalnim
Ramanem goi pe dinauntru si corpul doar un suflu de aer fin.
Astea ar fi deocamdata, mai am cateva prin calculatorul vechi, trebuie sa le gasesc si o sa mai pun:) Parerile si criticile ar fi binevenite, multumesc.
